Cand ai stat ultima data de vorba cu tine?

cand ai stat ultima data de vorba cu tinede Iuliana Iacob

Pentru astazi iti voi lansa o provocare: sa stai de vorba mai mult cu tine insuti.

Stiai ca vocea ta interioara stie ce e cel mai bine pentru tine?

Mie mi s-a intamplat sa constientizez de curand acest lucru. 

Am constientizat ca eu insumi ma pot ajuta sa ajung la un echilibru si o armonie cu mine, mult mai repede decat orice alta tehnica de dezvoltare personala sau spirituala.

De asemenea, am mai constientizat ca vocea mea interioara ma ajuta mai mult decat vocile din exterior gen vocea mamei, vocea bunicii, vocea vreunui profesor, vreunui trainer, coach, vocea comunitatii din care fac parte, vocea societatii s.a.m.d.

Vocile lor palesc in comparatie cu vocea ta.

Cum sa stie ei ce e bine pentru tine daca nu te cunosc la un nivel profund, asa cum te cunosti TU?

Tu te cunosti cel mai bine pentru ca tu iti cunosti toate experientele de viata, prin care ai trecut pana acum. 

E incredibil de frumos ce ti se intampla atunci cand cu o mana decizi sa dai volumul mic vocilor exterioare, iar cu cealalta mana dai volum puternic propriei tale voci interioare.

Ce ti se intampla?

Ajungi sa te cunosti pe TINE, ajungi sa descoperi lucruri pe care nu le stiai.

Ti se dezvaluie o fiinta cu totul noua, interesanta, inteligenta, cu toate resursele de care are nevoie pentru a reusi in viata, si mai mult, o fiinta care iti vrea binele.

Acea fiinta esti TU.

Tu iti doresti binele tau, ceilalti isi doresc binele lor. Cam asa sta treaba.

Sau nu stiai ca ceilalti isi proiecteaza visurile, dorintele si intreaga lor viata peste viata ta? Ei confunda viata ta cu viata lor. De aceea cand intervin si vor sa te ghideze, se gandesc cum le-ar fi mai bine lor daca ar fi in situatia ta.

Complicat? Deloc… Am sa-ti explic mai bine in randurile ce urmeaza…

Ca sa ma fac mai bine inteleasa, am sa-ti dau un exemplu:

Mama mea vorbea adesea despre oamenii bogati si oamenii saraci. 

Ce crezi ca imi repeta frecvent?

- Ocoleste cat mai mult oamenii mai saraci, mai modesti. In schimb, inconjoara-te de oameni bogati, prosperi.

Si m-am intrebat:

- Oare aceasta este dorinta mamei pentru mine? Sau este dorinta ei pentru ea insasi?

Si evident, atunci cand iti vine o intrebare, cunosti si raspunsul.

Iata ce raspuns a venit la mine:

Mama provine dintr-o familie foarte modesta. De aceea, adesea pe perioada copilariei si adolescentei ei, i-au lipsit multe lucruri datorita lipsei banilor… lucruri pe care copiii bogati le aveau.

Mai tarziu, se casatorea cu un barbat aproape la fel de modest ca si ea. 

Si imediat au facut si doi copii. Asa am aparut eu si fratele meu.

Vreau sa fac o paranteza. Vreau sa-ti spun ca ceea ce fac acum, nu este sa o condamn pe mama sau sa o pun la zid din cauza greselilor facute. 

Vreau doar sa evidentiez putin, modul in care s-a desfasurat viata ei. Si mai vreau sa evidentiez felul in care ea a a ajuns la concluzia ca afirmatia “Ocoleste saracii, inconjoara-te de bogati!”, ar trebui sa fie o regula de viata importanta pentru fiecare om… ca aceasta “regula” ar trebui sa fie scrisa mare pe peretele casei fiecarui om.

Si vreau sa scot in evidenta acest lucru, pentru ca mama nu este singura persoana care crede in afirmatia aceasta. In acelasi timp, nu este nici singura care le repeta aceasta afirmatie copiilor ei. 

Mai sunt multi ca ea…

Sa vedem acum, de ce aceasta afirmatie, culeasa probabil de prin cartile de dezvoltare personala, a rezonat atat de bine cu ea:

Cu 2 copii, fara ajutor de la parinti sau din alta parte, cu doua salarii minimum pe economie (al ei si al tatalui meu), mama a continuat sa duca o viata modesta si dupa casatorie, adica dupa perioada copilariei si adolescentei sale.

Avea un salariu minimum pe economie deoarece si ea si tatal meu nu au apucat sa-si termine studiile si sa obtina joburi platite mai bine – ei s-au casatorit cand erau foarte tineri, adica pe la varsta de 18 ani.

Asa se explica de ce mama a continuat sa traiasca o viata modesta si dupa casatorie, o viata similara cu cea de acasa de la ea. 

Si se intampla asta, desi initial, isi dorea foarte tare sa fuga de viata de acasa – dovada ca a plecat de la parintii sai la varsta de doar 18 ani. 

Ea credea in iluzia ca dupa casatorie, o va astepta o viata mai buna, o viata mai prospera, o viata cu totul altfel decat cea pe care a dus-o acasa.

Inconstient, dorinta ei era sa fuga de traiul sarac de acasa si sa goneasca repede catre o viata mai buna.

Dupa casatorie, s-a mutat la tatal meu. Ea credea ca aceasta era solutia pentru a scapa de viata pe care a trait-o ca si copil si adolescent.

Cand ea credea ca a putut in final sa-si ingroape trecutul, si ca e pregatita pentru viata cea noua care o asteapta, surpriza… 

Stii vorba aia “De ce ti-e frica, nu scapi”? Din punctul meu de vedere, eu cred ca are o relevanta in vietile oamenilor…

Surpriza a fost ca ea i-a intalnit pe parintii tatalui meu, care aveau sa se comporte cu ea la fel cum se comportau parintii ei, de care ea a fugit.

Acestia o tratau cu duritate, cu raceala, cu reticenta. 

De multe ori ii repetau tatalui meu: 

- Tu nu vezi ca aceasta femeie provine dintr-o familie saraca, umila? Parintii ei sunt saraci. Nu e o femeie potrivita pentru tine. Ia-ti langa tine o femeie bogata!

Mama stia ce parere aveau ei despre ea, pentru ca tata o iubea foarte mult si ii confesa tot ce ii spuneau parintii lui cu privire la ea. 

Ba chiar de multe ori, nici nu se fereau de ea. Pur si simplu, ii tranteau astfel de vorbe in fata, fara niciun fel de teama si fara nici o jena.

Cred ca intuiesti cat de dur era atunci pentru mama, sa se confrunte cu pareri ca acestea despre ea. 

Mai dureros era, ca aceste pareri proveneau de la niste oameni foarte importanti pentru ea. Parerile veneau din partea oamenilor in care ea spera ca o vor trata diferit de cum au tratat-o parintii ei. Deci, cu atat greutatea cuvintelor lor era mai mare pentru ea.

Si uite asa, mama a integrat in ea faptul ca a avea un stil de viata modest si nu bogat, este ceva ce nu e in regula. 

A fi modest (ca sa nu zic a fi sarac), pentru ea insemna respingere, insemna ca le esti inferior celorlalti, insemna ca oamenii vor fi duri cu tine, insemna ca “e de rau” si ca trebuie sa fugi cat te tin picioarele de modestie. In schimb, ar trebui sa accelerezi pe drumul catre bogatie.

Acum, un trai modest din punctul meu de vedere are dezavantajele lui. Nu-ti permite sa faci chiar ceea ce-ti doresti tu sa faci. 

Din acest motiv, consider ca este important pentru tine sa muncesti pentru a-ti imbunatati si partea financiara a vietii, cu scopul de a creste calitatea acesteia.

Insa fuga de saracie care sta la baza dorintei de a fi bogat, pe care am observat-o la mama mea, nu e chiar adecvata pentru sanatatea noastra psihica si fizica. 

Cel putin, eu asa vad lucrurile.

Continui povestea…

Si mai tarziu, mama descoperea dezvoltarea personala. 

Acesta este un domeniu pe care eu recunosc ca o ajuta foarte mult. Observ ca o schimba intr-o varianta mai buna pe zi ce trece, o dezvolta, o ajuta sa evolueze. Clar: dezvoltarea personala e ceva nemaipomenit atat pentru ea, cat si pentru noi familia ei, sau pentru cei care intra in contact cu ea.

Asa cum stim cu totii, dezvoltarea personala, pe langa multimea de lucruri bune pe care o ofera, mai are si unele “scurtaturi” sau “idei practice pe care ar trebui sa le implementezi acum in viata ta” sau “calea scurta de la modestie la prosperitate” ori “8 cai prin care poti deveni un om bogat, fericit si implinit” s.a.m.d.

Iata cum mama descoperea o noua cale care sa o ajute sa fuga de viata din trecut, si sa obtina acea viata noua si buna dupa care a tanjit mereu.

Prin dezvoltarea personala a descoperit ea si afirmatia “Ocoleste cat mai mult oamenii mai saraci, mai modesti. In schimb, inconjoara-te de oameni bogati, prosperi.”, afirmatie care reprezenta pentru ea o alta cale scurta si “sigura”, prin care sa se poata converti din omul modest in omul bogat, prosper.

Aceasta afirmatie a rezonat atat de bine cu ea, incat incerca din rasputeri sa nu o uite. De aceea isi repeta aceasta afirmatie mereu, atat ei cat si copiilor ei.

Ca mama, ea isi dorea tot ce e mai bun pentru copiii sai. 

Iar din punctul sau de vedere, ce era mai bun pentru noi decat: 

- Sa nu traiti viata pe care am dus-o eu. Va spun aceste lucruri pentru ca voi sa aveti o viata mai buna decat am avut eu.

Astfel, mama proiecta, fara sa-si dea seama desigur, dorintele si neimplinirile ei in vietile noastre, ale copiilor.

O vreme indelungata, am luat de buna aceasta afirmatie, pentru ca daca venea de la mama (persoana foarte importanta pentru mine), era foarte probabil sa fie ceva adevarat. 

- Daca mama zice, pai asa e… Ar trebui sa stau departe de saraci si sa ma inconjor de oamenii bogati.

Si am crezut asta, pana cand am inceput sa-mi analizez modul in care luam eu deciziile…

Am inceput sa analizez ce se afla in spatele unor decizii luate de mine.

Si astfel am vazut ce influenta a avut aceasta afirmatie asupra deciziilor mele.

Stand de vorba cu mine, ascultandu-mi vocea interioara, am descoperit ca port o repulsie fata de o persoana din viata mea. Este vorba despre o persoana, care la un moment dat, a fost cineva important pentru mine si mi-a fost de un real folos.

Am descoperit ca purtam aceasta repulsie fata de ea din cauza unor “detalii si trasaturi” pe care le avea.

Voiam sa fug de aceasta persoana, sa o evit, sa nu mai am de-a face cu ea, sa o tratez cu reticenta, si toate astea pentru ca exista ceva ce nu-mi placea la ea.

Era cineva care facea parte din zona mea profesionala.

Imi propusesem sa o tin la distanta pentru ca am constatat ca era cam modesta. 

Avea o vestimentatie modesta si pe deasupra imi confesa ca sta cam prost cu banii, din cauza perioadei de vara: “- Vara nu sunt proiecte decat foarte putine… oamenii sunt plecati in concedii, vacante in strainatate s.a.m.d… asa ca nu stau prea bine cu banii…”. 

Rationamentul meu a fost atunci ceva de genul: 

- Nu, nu vreau sa stau prea mult pe langa aceasta persoana. Ma voi muta in zona oamenilor care au mai multi bani.

Si luam aceasta decizie fara sa mai iau in calcul faptul ca persoana respectiva trecea doar printr-o perioada mai putin prospera. Nu mai luam in calcul ideea ca aceasta persoana avea potentialul sa-si revina. Si nu mai luam in considerare nici faptul ca era o persoana valoroasa, de la care aveam multe lucruri de invatat.

Puteau veni lucruri valoroase din colaborarea cu aceasta persoana, insa decizia mea venea din spatele rationamentului: “- Fugi de oamenii saraci. Alatura-te celor bogati.

Din fericire, din cauza ca m-am oprit putin si am stat de vorba cu mine insami, am reusit sa inteleg toate lucrurile despre care ti-am vorbit in acest articol.

Astfel, am reusit sa fac diferenta dintre vocea mamei si vocea mea.  De asemenea, am reusit sa diferentiez vocile din exterior de vocea mea proprie.

In concluzie, cand intalnesti un om care iti spune ce sa faci, sub pretextul ca “el stie ce e mai bine pentru tine”, aminteste-ti de aceasta poveste pe care ai citit-o.

Aminteste-ti ca acel om stie doar ce e cel mai bine pentru el, dar nu stie ce e mai bine pentru tine.

Eu nu-ti spun acum sa respingi toate sfaturile provenite din exterior.

Iti spun doar: sa-ti iei cateva minute bune dintr-o zi si sa stai sa te asculti pe tine. Vorbeste cu tine si vezi atunci ce-ti spui chiar TU.

Vei observa ce iti spune interiorul si ce sfaturi din exterior crede el ca sunt de cuviinta pentru tine.

Vei invata atunci sa iei deciziile tinand cont mai intai de tine, mai degraba decat de ceilalti.

Nota Iulianei: Parerile din acest articol sunt subiective. Ele nu sunt scrise de un psihoterapeut si nu ar trebui luate drept reguli importante dupa care sa te ghidezi in viata. Acestor pareri si idei ar trebui sa le dai voie sa treaca mai intai prin filtrul gandirii tale. Apoi, daca ai ajuns la concluzia ca ele rezoneaza cu tine si sunt relevante, le poti integra in personalitatea ta. 

Nota TF: Iuliana este clienta noastra care scrie. Experimentam impreuna modalitati de a face, primi si beneficia de terapie, si suntem mandre sa-i publicam reflectiile pe masura ce mintea si sufletul ei lucreaza. Deschiderea ei pentru a impartasi cu lumea franturi din propriul proces si din propria viata sunt un dar pretios pe care il admiram nespus, si va incurajam sa tratati intotdeauna acest fel de deschidere cu blandete si respect, oriunde ati intalni-o!