Skip to main content

Noutati si anunturi

Următoarele evenimente de grup

Ce inseamna fericirea?

Ce inseamna fericirea?

Se vorbeste mult si des in zilele noastre despre fericire, despre a gandi optimist, despre lucrurile care aduc fericirea si cu totii stim parca ca pe o poezie: ca lucrurile mici aduc fericirea, ca de fapt nu conteaza “sa ai” ci mai mult “sa fii”, si ca in jurul nostru sunt carti, cursuri, filme, si implicit oameni care au gasit cumva fericirea.

Ne-am gandit si noi alaturi de clientii nostri in cabinet cum sa raspundem la aceasta intrebare. Am gasit si articole, ca cel de mai jos, care face referire la diverse studii si cercetari care se ocupa de tumultosul subiect al gasirii fericirii. –link catre http://www.descopera.ro/cultura/10897546-cum-atingem-fericirea-o-perspectiva-stiintifica-asupra-modului-in-care-invatam-sa-ne-bucuram

Parerea noastra despre ce inseamna fericirea este ca fericirea apare in relatii. Simtim poate cel mai pur si autentic fericirea in relatiile cu oamenii dragi din viata noastra. Copiii, nepotii, parintii, iubitii, iubitele, prietenii, si tot ceea ce fac ei: cum zambesc, cum ne fac suprize, cum ne certam cu foc ca sa avem de ce ne impaca, cum ne inveselesc si ne coloreaza viata.

Un alt gen de relatii unde simtim fericire la fel de pura si autentica sunt relatiile cu obiectele si tot ce ne inconjoara. O ploaie, o ninsoare zdravana, aerul curat de munte, o carte buna, un dulce preferat, o poseta noua, o vacanta intr-un loc exotic, un telefon, prima masina, o casa si de fapt tot ceea ce investim noi ca fiind OK pentru noi si stim ca ne place, sau ne dorim pentru viitor. Iar pentru a avea acces la obiectele/ bunurile pe care ni le dorim avem nevoie de bani. Astfel banii si tot ce putem face cu ei pot reprezenta un fel de conductor spre fericire. Si de la bani ne putem extinde la putere, pozitie sociala si cumva putem ajunge si pe aici spre fericire.

Si mai este un tip de relatie unde poate sa apara fericirea: in relatia noastra cu noi insine. Eu cu mine acum sunt fericit(a) si ma simt “bine”. Aici fericirea poate fi mai subtila, si poate sa fie si sa nu fie in acelasi timp. Sunt fericit ca sunt asa cum sunt, ca am ceea ce am, ca am ajuns unde am ajuns, dar totusi mai vreau X lucruri de la mine: sa reusesc mai sus, sa arat mai bine, sa stiu mai multe, sa pot mai multe, sa fiu mai... si lista poate continua. Si uite asa alergam parca in jurul nostru si ne tot cautam fericirea.

Asadar fericirea are legatura intr-adevar cu exteriorul, dar filtrul cel mai fin prin care cernem praful de fericire este in interior. Este vorba de partea aceea din noi care ne accepta asa cum suntem, care glumeste si ne face sa radem, care stie sa se relaxeze, care traieste pur si simplu aici si acum. De acolo din interior apar si emotiile puternice pe care le avem fata de oameni sau obiecte si care, DA, ne umplu de fericire.

In loc de concluzie, putem spune ca de fiecare data cand uitam de noi insine, cand nu stim cum sa fim ok cu ceea ce suntem, cand nu ne acceptam minusurile si plusurile, atunci ne indepartam de fericire. Iar cautand-o in afara fara sa avem acces la ce este in interior, este un fel de fata Morgana la care nu ajungem niciodata.

Etichete: relatii, fericire, relatia cu noi insine, relatiile cu exteriorul