O sa incep cu un cliseu: suntem produsele societatii noastre de consum. E un inceput plictisitor, dar adevarat, si va explic imediat de ce. Sunt atatea lucruri de cumparat care ba ne imbie, ba ne asalteaza cu sloganurile lor cool si reclamele atragatoare cu oameni frumosi si fericiti, incat e greu sa le rezistam. Asa ca ne cumparam tot felul de gadgeturi si lucruri mai mult sau mai putin necesare, si suntem bucurosi de ele, pentru scurt timp, inainte sa ne dorim urmatoarea versiune de iPhone, o masina mai noua sau cizmele la moda pentru iarna asta.

Imi amintesc cum am invatat in primii ani de scoala limba engleza si apoi franceza, si apoi italiana, si cat de multa importanta dadeau profesorii mei de atunci, verbelor “ A FI” si a “A AVEA”. Multe lectii incepeau si se terminau cu conjugarea verbelor, si poate nu intamplator conjugarile verbelor “A fi” si “A avea” erau parca o forma de salut intre noi elevii si ei profesorii, fara de care nu vorbeam parca aceeasi limba.

Pornind de la amintirea asta despre verbul “a avea” – ca fiind un verb de prim rang pt orice limba - am observat mai departe cum in zilele noastra “a avea” este mult mai des folosit si intalnit decat “a fi” (fara a spune ca asta e de bine, sau de rau; asta este ceea ce am observat eu).