Sunt inapoi acasa cu fetita mea de 10 zile, si inca simtim efectele plecarii mele. E mai agatata de mine, mai iritabila si cere mai multa atentie si mai multa iubire. In primele 2 zile incepea sa planga si sa ma strige daca ieseam din camera fara sa observe ea, ca sa ma duc la baie, de exemplu. Acum, desi a ramas o dupa-amiaza intreaga sa se joace cu parintii mei, si iese din nou in parc cu bona, imi cere seara sa o iau in brate "ca bebe" si vine mai des sa ne pupacim si sa ne dragalim. E de asemenea mereu la marginea frustrarii, si orice minuscula nemultumire declanseaza un tantrum mai mic sau mai mare. In plus, nu prea mai vrea sa stea pe olita si mananca mai putin ca de obicei.
Acestea sunt expresii ale dorului si ale lipsei pe care le-a simtit, si sunt perfect normale. Toti ne descarcam de stres si ne linistim ingrijorarile intr-un fel sau altul, iar copiii au o capacitate mai redusa de a se stapani si de a se canaliza constient, si le iese cum le iese.
- O oarecare regresie este de asteptat dupa orice perioada stresanta pentru copil,
- iar o regresie clara, problematica si relativ indelungata e de asteptat dupa o perioada sau un eveniment traumatizant.