Despre interdictii si folosirea lui “NU” atunci cand suntem copii

Despre interdictii si folosirea lui “NU” atunci cand suntem copii

  • Nu ai voie!
  • Nu te murdari ca un porc!
  • De ce nu stai cuminte langa mine ca alti copii?
  • De ce nu alergi mai incet?
  • Nu mai face galagie!

Vi se par cunoscute interdictiile si intrebarile de mai sus? Poate si parintii vostri si ai mei le-au folosit la un moment dat. Eu stiu sigur ca le-am auzit de curand in parc, pe strada, etc, si bineinteles nu sunt singurele, lista lor poate continua. Cred ca daca am face un brainstorming impreuna am genera in mod sigur un numar foate mare de idei asemanatoare: ce spuneau cei mari ca trebuie sau nu trebuie sa facem.

Fiecare familie este unica in felul ei, inclusiv raportandu-ne la modul in care isi creste si educa copii. Fiecare stie mai bine ce isi doreste pentru copilul lui, si ce stil i se potriveste atunci cand interactioneaza cu copilul lui. Putem astfel intalni unii parinti foarte grijulii si protectori, altii severi si cu multe reguli legate de cresterea copiilor (vom discuta si despre aceste stiluri si ceea ce le activeaza intr-un alt articol). Majoritatea parintilor sunt undeva intre aceste doua extreme. Ce au insa multi parinti in comun atunci cand au un copil, mai ales cu varsta pana in 7-8 ani? Cu totii s-au imprietenit cu “NU” si il tin strans in brate cand vine vorba de libertatea pe care o acorda copilului lor.

Vreau sa clarific faptul ca ma refer mai ales la libertatea copilui de a explora lumea si tot ce il inconjoara. NU ma refer la modul in care parintii stabilesc regulile de zi cu zi pe care copilul chiar trebuie sa le respecte (exemplu ar fi ora de culcare, sa salute pe cei pe care ii intalneste, sa se spele pe maini inainte de masa, si alte astfel de reguli). Desi realizez ca poate fi greu sa facem diferenta intre cele doua tipuri de interdictii, e critic sa ne amintim ca, asa cum stabilim unele reguli ca sa ne fie noua mai usor, asa si copilul are nevoie de unele libertati pentru sufletul lui. Libertatea de explorare este extrem de importanta, pentru ca in diverse momente din dezvoltarea lor copii descopera si interiorizeaza lumea si tot ce ii inconjoara apeland la simturi:

  • - copiii mici se folosesc de gura pe post de antena de captare a informatiilor despre tot ce ii inconjoara, si ca o consecinta baga in gura tot felul de lucruri. Sa ii spui copilului mic ca nu are voie sa bage in gura ca e murdar, nu o sa aiba aproape deloc sens pentru el. La un moment dat tot il vei gasi in gura cu ceva care te va cutremura (un pantof, niste pamant, covorul, etc), si cu toate astea nu o sa pateasca nimic.
  • - cei mai multi copii nu au in perioda pre-scolara dezvoltata foarte bine coordonarea motorie, astfel ca se murdaresc atunci cand mananca, scapa mancarea din mana sau din lingura, iar atunci cand sunt la joaca in parc joaca e mult mai importanta pentru ei decat grija pentru haine si curatenie. Faptul de a le interzice sa se murdareasca si a nu le oferi alternative, la fel, pentru ei nu inseamna decat o interdictie goala, lipsita de semnificatie.
  • - toti copii au energie multa!! Chiar si cei cuminti au multa energie. Pentru ei a sta cuminti langa parinti atunci cand nu inteleg de ce, dar li se spune ca trebuie sa stea cuminti (exemplu: la semafor asteptand sa traverseze) este lipsit de sens. Au nevoie sa alerge, sa se miste si sa exploreze prin miscare tot ceea ce ii inconjoara, fie ca este un parc, o gradina, sau un apartament de bloc pe care uneori il devasteaza. Nevoia lor trebuie inteleasa si mai bine invata sa o controleze atunci cand parintii le creaza conditii de satisfacere decat cand incearca sa o stavileasca si sa o innabuse prin interdictii.
  • - fiecare copil e poate stimulat de unele simturi mai mult decat celalalte. Pentru unii muzica si zgomotul este atragator. Am intalnit un copil care se juca si se distra batand cu o tava de inox intr-un stalp de beton, si amuzandu-se de zgomotul produs. Desi pe adulti poate ii scoate din minti, a interzice complet zgomotul, de exemplu, e frustrant si limitativ, ceea ce va duce la opozitie si escaladarea situatiei. Pentru a educa autocontrolul copilului, trebuie sa i se ofere ocazia sa controleze nivelul de zgomot, fiind incurajati sa faca zgomot si tare si incet, si apreciindu-i cand reusesc sa faca ce si-au propus (nu cand fac zgomot putin, ci cand controleaza situatia). In felul asta copilul invata incet incet sa fie stapanul propriului corp si a propriului comportament, si vor fi mult mai putine iesiri necontrolate si izbucniri impulsive. In acest mod scade si numarul de pedepse resimtite ca nedrepte, si resentimentele ce decurg de aici, si cercul vicios al inrautatirii relatiei parinte-copil se opreste.
  • Sarcina grea a unui parinte este, din punctul meu de vedere, atunci cand trebuie sa faca diferenta si sa hotarasca daca este un moment bun sa isi lase copilul sa exploreze, si sa ii permita sa se desfasoare, sau este momentul sa stabileasca noi reguli si limite. Eu sper ca voi intalni mai des parinti in parc care isi lasa copii sa se joace liberi de teama murdariei, sa alerge si isi consume energia, sa se murdareasca, sa loveasca cu obiecte in alte obiecte de dragul sunetelor produse. Avem nevoie cu totii de un anumit gen de libertate, fie ca suntem copii sau oameni mari, pentru a ne dezvolta si a ne implini la adevarata noastra capacitate interioara.
  • Pin It

    Etichete: reguli sanatoase

    Psihoterapeut Bucuresti si Ploiesti

    Psihoterapeut Buzau

    Irina Geabot (Ghimbasanu)

    0744 540 156

    Email Irina


    ©  Terapia Functioneaza - SCPP Dancescu si Ghimbasanu. Toate drepturile rezervate.

    Contact rapid