Alegere, libertate si responsabilitate (sau Ghita si Eufrosina)

Am atatea alegeri de facut, cate o mie pe zi! Cand sa ma trezesc, ce sa mananc, sa mananc?, cu ce sa ma imbrac, sa ma duc sau nu la serviciu, sa iau masina sau sa merg pe jos, sa iau umbrela sau s-o las acasa, sa ma apuc de proiectul x sau sa mai astept, sa muncesc sau sa dau un solitaire, ce sa mananc la pranz, sa mananc la servici sau sa astept sa ajung acasa, sa imi cumpar pantofii aia, dar geanta, sa platesc intretinerea luna asta sau sa o las pe luna viitoare, sa ma uit la un film sau la un talkshow, ce carte sa citesc, ce sa ii povestesc partenerului despre ziua de azi, ce planuri sa facem, sa le facem azi?, sa am chef de sex in seara asta sau nu, sa il cert pe ala micu sau sa il inteleg, sa ii dau voie sa faca religie la scoala sau sa ma impotrivesc, sa il dau la meditatii, sa ii cumpar o geaca noua acum sau la salariul viitor, sa schimb medicul de familie, sa stau un pic cu mine insami sau sa vad ce mai e de facut prin casa, sa ma relaxez sau sa ma stresez, sa ascult ce-mi povesteste prietena sau doar sa ma prefac, etc.

Multe dintre alegerile astea le fac automat, si nu mi se mai par a fi alegeri. Cum adica sa ma duc sau nu la servici?! Bineinteles ca TREBUIE sa ma duc. Chiar daca nu pare, asta este o alegere pe care o fac in fiecare zi. Consecintele ei mi se par mai roze decat consecintele alegerilor alternative de a nu merge la servici azi, de a demisiona, de a fi data afara, de a incepe o afacere pe cont propriu, etc.

Ce e de retinut e ca EXISTA toate aceste variante, si ca aleg de fiecare data intre ele, dupa criteriile mele personale. E util sa-mi amintesc asta mai ales cand simt ca sunt blocata si ca nu am alternative. Da, daca trage cineva de mine, admit ca exista optiuni, dar nici nu mi se par demne de luat in seama. Dar aici e spilul! Chiar MERITA sa iau in calcul TOATE optiunile, pentru ca ma ajuta sa vad lucrurile in perspectiva si, cine stie, poate la un moment dat, apare o ocazie pe unul dintre drumuri. Mai bine decid eu sa nu urmez niciodata ocazia decat sa trag ca robotelul pe un drum drept fara sa vad ca exista si intersectii, si ramificatii.

Sa presupunem ca exista doua persoane, pe numele lor de cod Ghita si Eufrosina, care ar urma exact acelasi drum in viata, identic pana la ultima cotitura, dar Ghita a ales la fiecare intersectie, iar Eufrosina a crezut ca exista un singur drum bun si ca TREBUIE sa o ia pe acolo. Care credeti ca e mai implinit si mai satisfacut de viata lui la sfarsitul drumului, sau oriunde pe parcurs? Ghita, care vede optiunile si stie ca exista intotdeauna alegeri sau Eufrosina, care crede ca nu exista alternative? Asta in conditiile in care ei au avut acelasi drum. E o problema de perspectiva sau lipsa ei.

Alegerea ne ajuta sa ne simtim liberi. Si oricat de ingradita as fi, tot exista arii ale vietii mele unde sunt libera, pentru ca acolo pot face ALEGERI, oricat de mici. Atunci cand sunt ATENTA la aceste "zone de libertate" sunt capabila sa simt cat de importante sunt ele, cata energie imi dau, ce resurse minunate din mine se manifesta acolo. Si deja, daca am constientizat existenta acestor zone, inseamna ca nu mai vad numai ce e negru si am facut loc in viziunea mea si altei nuante. Victorie, am capatat PERSPECTIVA!

Cu alegerea si perspectiva vine si RESPONSABILITATEA. Dintre vechii nostri prieteni, Ghita si Eufrosina, cine credeti ca este mai impacat cu ceea ce s-a intamplat pe parcurs, cine a integrat experientele si si-a asumat responsabilitatea pentru viata dusa? Bineinteles ca Ghita. Eufrosina inca isi plange de mila pentru soarta ei nefericita, se intreaba DE CE i s-a intamplat ce s-a intamplat, de ce tocmai ei, de ce atunci, ce ghinion a avut ea ca a nimerit peste oameni asa de rai in viata, etc. Nu ma intelegeti gresit, poate si Eufrosina a facut alegeri, dar nu si-a dat seama ca le face. Nu si-a asumat consecintele lor. Nu le-a simtit, asa ca n-a simtit libertatea pe care a avut-o tot timpul. Si dat fiind ca ce faci tu cu mana ta, lucru manual se numeste, ea simte ca viata ei a fost lucrul manual al altcuiva, care se stie, nu e niciodata la fel de bun ca lucrul manual propriu.

De aceea ma bucur pentru fiecare alegere pe care o fac. E drept ca atunci cand o mai dau in bara nu e placut, dar dupa un timp ajung sa fiu recunoscatoare si greselilor mele, pentru ca imi sunt dragi, ca lucrul manual propriu. In plus, stiu sa nu le mai repet, si uite asa castig experienta in viata. In viata mea libera si responsabila.

ps. Recomand caldurosThe Paradox of Choice, Barry Schwartz

pps. Ati putea crede ca am nedreptatit-o pe Eufrosina in acest articol facand misto de viziunea ei restransa asupra vietii. Nimic mai departe de adevar! Eufrosina e eroul de drept al articolului, pentru ca de la ea am invatat mai multe. Am zis.