”Dragă Eu,

Să știi că tu ești bine, azi e 31 decembrie 2023 și vreau să-ți spun pe scurt cum a fost 2023 pentru tine.

Te-ai pregătit pentru 2023, așa cum faci tu în ultimii ani, cu conștiinciozitatea unui elev silitor (îmi amintesc doar de 2020 când rezoluțiile noastre au fost mult mai cuminți și limitate de un viitor care parcă nu mai era deloc în mâinile noastre). Te-ai activat emoțional și ți-ai formulat intenții pentru 2023, ai făurit planuri și visuri pline de sens pentru tine și cei din jurul tău. Ai avut în mâini mai multe portocale pe care ai încercat să le ții într-un echilibru fin: sportul, mișcarea și relaxarea, cititul și dezvoltarea personală, terapia și auto-terapia, mâncarea și fasting-ul, relațiile sociale și călătoriile, relațiile cu familia de origine și cu cea pe care ți-ai ales-o, interiorul și exteriorul, prezentul și viitorul.

În octombrie 2022, în cadrul primei zile din conferința ”Normal Anormal” organizată de ISTT la București, Dr. Gabor Mate a vorbit despre relația părinte copil și cartea pe care a recomandat-o de multe ori în timpul prezentărilor sale ”Cum să ne păstrăm copiii aproape. De ce părinții trebuie să fie mai importanți decât prietenii” – ”Hold on to your kids Why Parents need to matter more than peers”. Nu este doar o carte de parenting, ci una pentru noi toți! Pentru noi care am fost și suntem în risc să renunțăm la părți din noi, la autenticitatea noastră pentru a avea acces la relații și la atașament. Pentru noi care suntem la rândul nostru fie adulți în căutarea unei vindecări emoționale, fie părinți sau apropiați de părinții care își cresc copiii. Una dintre ideile aparent simple și banale cu care însă am rezonat puternic este aceea că parenting-ul NU este un skill pe care părinții trebuie să îl învețe!!!

Care sunt cele două elemente din natura care trezesc sentimente puternice de veselie, bucurie și distracție în sufletele copiilor de toate vârstele? Fără doar și poate zăpada și apa (nu citez rezultatele unor cercetări făcute de specialiști britanici, ci mai degrabă bunul simț).

Și cum eu nu sunt mare fan (aproape deloc) zăpadă, frig, sporturi de iarnă, mie îmi mai rămâne doar apa! Și m-am bucurat de apă și de căldură de când mă știu! Eu eram și încă mai sunt emoționată (așa cam „ca la școală”) când văd marea pentru prima dată în an!

Scriu pentru că vreau să îmi aduc aminte de mine la 38 de ani și ca să marchez un moment important din relația cu mine însămi.

Și să vă mulțumesc vouă, celor care mi-au trimis un gând bun, o urare, o intenție dar și celor care nu mi-au trimis, dar s-au gândit la mine.

Aniversarea mea de 38 de ani a fost despre flori primite și culese de mine, cărți primite și cumpărate de mine, timpul, atenția și iubirea primite de la ceilalți și cele ”auto-administrate”. Pentru prima data un mix echilibrat și asezonat între ”împreună” cu ceilalți și ”eu pe cont propriu”.

La început de 2022 am terminat ”Povestea ta a început demult” – Cum să vindeci traumele familiale moștenite, scrisă de Mark Wolynn. O carte pe care o recomand tuturor celor care vor să descopere modalități prin care să-și exploreze bagajul transgenerațional și să înțeleagă mai profund de ce spunem sau auzim deseori spunându-se că ducem cu noi și traumele străbunicilor, bunicilor și părinților noștri. Am subliniat mult citind-o, am făcut pauze pentru a digera și procesa informațiile și am lucrat o parte dintre exercițiile practice cu care autorul încheie multe capitole.

O miniserie pe care o puteți viziona pe Netflix mi-a atras puternic atenția, mi-a plăcut mult, m-a emoționat până la plâns, uneori m-a încărcat, alteori m-a facut să cercetez povestea din care s-a inspirat filmul și să aflu lucruri ”behind the scenes”despre povestea lui Alex, o mama tânără, care se luptă, pe scurt, să aibă grijă și să îi ofere o viață (mai bună fiicei ei), ea fiind victima violenței domestice.

Clipa de clipa fluxul vietii mele curge, iau decizii mici si mari, majoritatea neobservate, consecinte nebanuite si neconcepute nu mai sunt nicicand urmarite inapoi spre sursa, pentru ca vin altele si altele si altele. Dar sunt momente in care mintea mea vede si inima mea simte ca "acesta e un moment definitoriu in viata mea" si traiesc ce mi se intampla acum cu vibratia intregii mele fiinte, un moment de claritate stralucitoare, dar parca vazand si inspre trecut si in viitor deopotriva.

Uitam adesea ca o multime de lucruri care pentru noi sunt banale, cum ar fi intunericul de sub pat sau hubloul prietenos al masinii de spalat pot fi inspaimantatoare pentru copiii mici. Cand suntem mici, lumea este imensa pentru noi, iar lucrurile pe care le cunoastem, stapanim si controlam in aceasta lume sunt infime. Asa ca e firesc sa apara frica. Frica e un raspuns sanatos la atata necunoscut, si ne ajuta sa abordam cu precautie noutatile periculoase, e un mecanism intelept care tempereaza nevoia noastra imensa de explorare si ne ajuta sa digeram noul inainte sa mergem si mai departe, ca sa nu fim coplesiti.