Daca citesti asta, ai castigat deja la loterie! Felicitari!

Daca citesti asta, ai castigat deja la (o) loterie! Felicitari!

Sunt momente in care uitam asta si ne simtim ghinionisti. Ca si cand am pierdut simtul valorii vietii noastre si e nevoie sa gasim un raspuns referitor la ce rost avem, de ce suntem aici, de ce ni se intampla ceea ce ni se intampla. Adolescentii sunt nelinistiti, fascinati si uneori obsedati de intrebarile astea, dar adultii in cea mai mare parte au uitat cat de uimitor si miraculos este ca suntem aici, fiecare dintre noi. Greutatile au "darul" asta, sa ne faca sa ne pierdem pe noi insine in lupta. Iata de ce am zis ca nu strica sa va reamintesc eu: daca cititi asta sunteti niste norocosi, pentru ca sunteti aici!

Nu joc la loto pentru ca mi se pare ca sansele de a castiga sunt prea mici ca sa merite efortul psihic de a spera un castig. Cu toate astea, am castigat deja o loterie mult, mult mai improbabila si mai spectaculoasa. De-abia pot cuprinde cu mintea sansele ca dintre toti oamenii, tatal si mama mea sa se fi cunoscut, sansele ca ei sa fie impreuna, si dintre zecile de mii de gene ale fiecaruia sa se fi ales exact acea jumatate de la mama si acea jumatate de la tata care, la exact momentul potrivit, sa ma produca pe mine. In comparatie cu a ma fi nascut, a castiga la loterie e ceva atat de banal incat nici nu reusesc sa concep o comparatie. Ca sa va faceti o idee, e o diferenta de multe zeci de zero-uri la urma numerelor respective.

Cumva natura, sansa, dumnezeu, a facut ca noi sa fim aici si sa avem ocazia nepretuita de a respira, de a vedea lumea si a observa universul, de a gandi cu mintea noastra si a simti cu propriile simturi, de a iubi si suferi si experimenta VIATA in toata spledoarea si tumultul ei. Si e o ocazie pe care miliarde de potentiali copii (doar ai parintilor mei!) nu au avut-o niciodata. Intr-un fel, ai mei au jucat la o loterie dubioasa la care am castigat eu. Conceputa in orice alt moment, nu as fi fost eu. Conceputa de oricine altcineva, nu as fi fost eu. Crescuta in orice alt fel, nu as fi eu.

Terapia functioneaza - mersul vietiiOricat de neimportanti am fi in multimea din tara asta, din lumea asta, din galaxia noastra, din universul asta, etc (teoriile continua;) ), toti suntem valorosi si unici in acest fel. Ca fiecare particula din existenta, faptul ca am ajuns aici e deosebit, mai ales pentru noi insine :). Nu mai pun la socoteala ca suntem legati de ceilalti, atat de cei pe care ii iubim cat si de cei pe care ii dispretuim, si ei de noi, si ca ne modelam unii altora vietile si experientele in fiecare clipa. Lasam o urma in drumul nostru oricat de neinsemnati am fi, si asta pe mine ma face sa ma straduiesc sa las o urma cat mai buna. Nu a depins de mine ca am ajuns sa ma nasc, dar valurile pe care le face viata mea depind si de mine.

Viata e mare, groaznica si minunata, si noi suntem aici!

 

Daca reusiti sa va amintiti asta, va veti simti, cu un fel de evlavie (in engleza se spune AWE) reconectati la viata voastra. Eu cel putin asa o simt.

Imi iubesc si imi respect viata, si incerc sa o traiesc asa cum gandesc si simt eu ca e mai bine. Orice va fi, ma consider norocoasa ca am fost primita in acest tumult, pentru ca alternativa ar fi fost nimicul.

Asa ca, felicitari noua! Suntem!

Pin It

Etichete: optimism, valoarea vietii, unicitate, probabilitate, ce lasam in urma

Psihoterapeut Bucuresti

Psihoterapeut Buzau

Irina Geabot (Ghimbasanu)

0744 540 156

Email Irina


©  Terapia Functioneaza - SCPP Dancescu si Ghimbasanu. Toate drepturile rezervate.

Contact rapid