Despre ganduri, conceptii, credinte, amintiri, si alte produse ale mintii noastre - Partea I

Despre ganduri, conceptii, credinte, amintiri, si alte produse ale mintii noastre - Partea I

Ma gandesc tot timpul (si aici nu apare deloc o exagerare a mintii mele) la o multime de lucruri. Vad, aud, miros, simt si sunt constienta doar de o mica parte din lumea ce ma inconjoara: ghiveciul cu flori si gandurile “la naiba iar am uitat sa le ud, si afara s-a innoptat, si nu e bine sa le uzi cand e seara, si urmeaza cina, ce mananc diseara, oare sa mai mananc si un iaurt pe langa, parca e prea multa liniste, dau drumul la radio, si continuu sa scriu si sa simt tastele laptopului, si tocmai ce simt ca mi-a amortit spatele, la naiba, am nevoie de un scaun nou...” Si asa mai departe, pana cand adorm, si aparent pun pe PAUZA gandurile, imaginile mintii si lumea din jurul meu, pana a doua zi de dimineata cand o iau de la capat.

Ganduri multe si de toate felurile ma bombardeaza neincetat. Daca nu e unul e celalalt, daca am scapat de unul apare altul, si tot asa. Gandurile sunt relevante si adevarate DOAR pentru mine. Cu alte cuvinte ceea ce cred eu despre o situatie, despre o persoana, despre ce e bine si ce este rau, despre ce e frumos si ce este urat, toate aceste lucruri si multe altele imi apartin doar mie. De asta e magic si extrem de frumos cand descoperim aceleasi credinte si mod de gandire si la un prieten, sau partener de cuplu: “oau! nu-s singura care vrea si careia ii place... X lucru”.

Conceptiile si credintele mele despre tot ce reprezint eu si despre tot ce ma inconjoara sunt ganduri sedimentate si consolidate, ca un fel de stalactite ale unei pesteri. E nevoie de timp pentru ca depunerile de calciu din picaturile de apa sa ia forma unei stalactite, si pe langa timp mai e nevoie de un context anume, de temperatura, forma, culoare, si alti parametri necunoscuti mie – asta legat de stalactite. Legat de cristalizarea gandurilor unii parametrii ar putea fi:

  • experienta, credintele si gandurile celor care m-au crescut;
  • parerea celor din jur – de prea multe ori conteaza totusi gura lumii;
  • anumite ganduri SUPRAdezvoltate, care atrag cu ele alte situatii si ganduri care sa le dea sens; cu alte cuvinte gandurile se atrag intre ele, si se bazeaza foarte mult unul pe celalalt;
  • propria mea experienta si viata, din care aleg constient sau nu sa vad si sa tin cont doar de anumite aspecte (kilogramele in plus sau minus, prietenii mei, hainele pe care le port, unde imi petrec concediul, ce inseamna un om fericit, etc.)

Toti parametrii astia se strang si contribuie la formarea conceptiilor si credintelor mele.

Apar intr-un mod automat si ganduri “urate” sau “negre” sau “negricioase”, sau cum vreti voi sa le numiti. Sunt usor de recunoscut: provoaca disconfort si in cazuri mai grave durere sufleteasca (uneori si fizica); aduc cu ele amintiri si alte ganduri urate, sunt ca o adevarata armata care da navala; par de neoprit; si pare ca nu avem control asupra lor. Insa surpriza, surpriza: putem invata sa le canalizam, sa le ascultam si apoi sa ne bucuram de calatorie. In lupta cu gandurile nu e importanta victoria, ci mai degraba participarea si constientizarea lor continua. Mereu va aparea un gand nou si mai nastrusnic ca celelalte! :)

Pin It

Etichete: ganduri, credinte, convingeri

Psihoterapeut Bucuresti

Psihoterapeut Buzau


©  Terapia Functioneaza - SCPP Dancescu si Ghimbasanu. Toate drepturile rezervate.

Contact rapid