Butonul permisiunii

Butonul permisiunii

Ati observat cat de multe butoane si indicatoare sau “iconite” sunt pe toate device-urile pe care le folosim in activitatile de zi cu zi? La distanta de o simpla “apasare” sau “atingere” se deschid o multime de optiuni, de la celebrele “back” si “delete” la mai actualele “update” ,“synchronize” , “like” sau “block”.

Cam la fel se intampla si cu noi pe interior: avem tot felul de butoane interioare pe care noi sau cei din jurul nostru le apasa. Unele butoane sunt ca niste sonerii voluminoase, vechi, si pe care anumite lucruri din prezent le declanseaza si sa vezi atunci scandal si galagie! E ca si cum ai crede ca atingi un copotel dragalas dar suna ca sirena antiaeriana. Un astfel de buton tip sonerie antica este “butonul criticii”, si cand e apasat face cam asa: “nu ai facut cat trebuia”, “nu imi place cum arat”, “ nu esti bun/a de nimic daca nu reusesti X”, "n-o sa fii in stare sa te descurci”, “toti ceilalti stiu mai multe decat tine”, dar si “lumea e rea”, “oamenii sunt egoisti”, “colegii mei sunt prosti”, etc.

Alte butoane, ca de exemplu cel al “aprecierii si validarii”, sau cel al “incurajarii”, sau “al relaxarii” ne-am dori sa fie cat mai galagioase si prezente in viata noastra interioara. Si printre atatea butoane si optiuni, fie el ascuns printr-un cotlon sau vedeta la scena deschisa, v-ati intalnit pana acum cu “butonul permisiunii”? L-ati putea recunoaste? La ce va este de folos?

Din practica noastra din cabinet am aflat cate ceva despre acest buton al permisiunii alaturi de clientii nostri:

- il apas atunci cand imi dau voie sa fac sau sa nu fac ceva, tinand cont (pe langa reguli si norme si invataminte primite de acasa) si de ce vreau si am eu nevoie.

- un alt mod de a recunoaste butonul permisiunii este sa stiu ca exista undeva ascuns in interiorul mintii si al sufletului meu, chiar daca nu pot sa il accesez acum, si ca pot sa invat sa ajung la el si sa “imi dau voie”.

- inseamna ca pot sa am incredere in mine sa imi manifest emotiile si trairile, fara sa ii agresez pe ceilalti sau pe mine insumi (fara sa le spun ca ei sunt de vina pentru supararile sau frustrarile mele, si fara sa ma confund pe mine si valorea mea cu emotia respectiva).

Stim ca “butonul permisiunii” suna prea simplu si copilaros, in conexiune cu ceva care e cateodata foarte greu si matur: “sa am incredere sa ma manifest fara sa agresez in exterior sau interior”. Pf! Daca apas “butonul criticii”, deja simt cum imi vine sa dau ochii peste cap si sa gandesc “ce prostie!”. Dar doar pentru ca suna facil si jucaus, nu inseamna ca nu poate fi un mijloc eficient de a imi constientiza starile si de a le lua in propriile maini. Dispozitia noastra e o parte importanta din ceea ce percepem ca fiind calitatea vietii noastre, si daca putem face noi ceva ca aceasta sa fie un pic mai buna, de ce sa respingem acel lucru? De aceea merita sa va luati cateva momente sa verificati in interior.

  • ce butoane va sar in ochi? Curiozitate, nemultumire, toleranta, optimism, frica, rusine, neliniste, activism, relaxare, concentrare, neputinta, incredere, etc?
  • Care stau cel mai mult timp apasate? Nu cumva sunt unele pe care functionam by default?
  • Ce-ar fi daca v-ati juca un pic la setari? Sa dezactivati unele butoane, sa aprindeti altele? Daca ati stinge "nemultumirea" si ati aprinde "acceptarea" si "curiozitatea", cum ati privi diferit ziua de azi?

Si mai ales, gasiti si apasati "butonul permisiunii", ca sa va dati voie sa faceti aceste noi setari, ca sa va dati voie sa va simtiti mai bine doar pentru ca vreti si puteti, ca sa va dati voie sa fiti un pic mai aproape de voi insiva si de ce aveti nevoie.

Pin It

Etichete: permisiune, butoanele noastre interioare, critica, autoreglare, set mental de crestere

Psihoterapeut Bucuresti

Psihoterapeut Buzau


©  Terapia Functioneaza - SCPP Dancescu si Ghimbasanu. Toate drepturile rezervate.

Contact rapid