Cine sunt eu? despre reclame si identitate

O sa incep cu un cliseu: suntem produsele societatii noastre de consum. E un inceput plictisitor, dar adevarat, si va explic imediat de ce. Sunt atatea lucruri de cumparat care ba ne imbie, ba ne asalteaza cu sloganurile lor cool si reclamele atragatoare cu oameni frumosi si fericiti, incat e greu sa le rezistam. Asa ca ne cumparam tot felul de gadgeturi si lucruri mai mult sau mai putin necesare, si suntem bucurosi de ele, pentru scurt timp, inainte sa ne dorim urmatoarea versiune de iPhone, o masina mai noua sau cizmele la moda pentru iarna asta.

Reclamele cu care copiii nostri traiesc de mici prezinta oameni in vieti perfecte, distractive, confortabile, dezirabile, care beau un anumit tip de suc, sunt abonati la un anumit furnizor de telefonie mobila, mesteca o guma care ii face irezistibili si apeleaza la serviciile unei anumite banci. Asocierile acestea se intiparesc foarte adanc in noi, chiar daca la nivel constient noi stim ca "este doar o reclama".

Incet-incet invatam sa aspiram la viata aceea in imagini perfecte si sa ne comparam cu acele persoane, fara sa ne dam seama. Imaginile contribuie la constructia dorintelor si planurilor noastre de viitor. Verificati pentru cateva momente: care este scenariul vietii ideale pentru voi? Poate nu contine obiecte anume, dar nu-i asa ca seamana surprinzator de mult cu o reclama, fie ca este despre o viata linistita si insorita de familie, fie ca este despre distractii si emotii tari, sau o cariera stralucita?

In felul acesta suntem angrenati fara sa ne dam seama in vartejul cumparaturilor, si nici nu ne mai punem problema despre ce este vorba de fapt. Chiar am nevoie de un telefon mai performant? DE CE?

Haideti sa facem putin abstractie de obiectele pe care ni le dorim (stiu ca e greu, dar merita efortul), si sa ne uitam la imaginea de ansamblu: lucrurile sunt atat de importante pentru noi pentru ca odata cu ele ne cumparam IDENTITATE. Parem mai atragatori pentru noi insine si pentru ceilalti cand avem x si y si z lucruri. Ne simtim mai aproape de ceea ce inseamna pentru noi sa fim realizati si fericiti (mai aproape de reclama aceea minunata in care noi suntem protagonistii perfecti si zambitori).

Asa ca lucrurile ajung sa conteze tot mai mult si, schimbandu-se rapid, sa speculeze tot mai mult nevoia noastra de a fi acceptati si apreciati. Valorile si modelele de viata fericita sunt influentate de reclame, iar reclamele, ne amintim, sunt facute ca sa VANDA! Si asa ajungem de la nevoia noastra fireasca de a fi multumiti de noi insine si apreciati de cei din jur, direct la nevoia de iPhone N-spe.

Asadar copiii sunt expusi unor identitati fericite care par dezirabile dar sunt lipsite de substanta. Tanarul acela intotdeauna frumusel si vesel are un smartphone si un abonament la Orange, dar de cele mai multe ori nu-l vedem straduindu-se pentru ceva, depunand efort, muncind, facand sau fiind cineva deosebit, valorificandu-si abilitatile si calitatile personale (pana la urma, o reclama are doar in jur de 30 de secunde). Singurul motiv pe care putem sa-l identificam pentru buna lui dispozitie este ca foloseste produsele/serviciile promovate. Cum sa nu-ti doresti sa fie atat de usor sa fii fericit? Cum sa nu-ti doresti sa-ti cumperi si tu identitatea lui, sa ai prieteni ca el, sa ai haine ca el, sa fii atat de popular si increzator ca el?! Macar abonament la Orange poti sa-ti faci!

Intr-un fel, toate aceste cumparaturi nu spun decat: vreau sa ma simt bine in pielea mea, si sa ma placa si pe mine lumea, sa fac parte din aceasta casta realizata si superioara. Consumerismul a influentat modul in care ne definim identitatea, deviind atentia de la "ce pot face" - calitati, abilitati, trasaturi valoroase care se cizeleaza cu efort si sunt durabile - la "ce am" - care se schimba de la o luna la alta, fiind asadar mult, mult mai profitabil.

Asa ajungem sa fim produsele societatii de consum: pentru ca ne lasam pacaliti sa nu ne simtim bine cu noi insine decat daca avem haine de firma, de exemplu, in loc sa fim mandri ca suntem afectuosi, sau descurcareti, sau creativi, sau inteligenti, sau generosi, sau buni prieteni, etc.

Intrebati-va: cat de important este pentru mine sa am o masina tare sau ultimul model de telefon aparut? Ma uit la cei pe care-i intalnesc si-i evaluez dintr-o privire in functie de ceasul de la mana, telefonul din buzunar sau marca camasii pe care o poarta? Ce inseamna sa fii realizat sau sa ajungi undeva in viata? Daca a avea lucruri transmite mesajul ca esti realizat, inseamna ca a fi realizat e sa AI bani. Asta e ceea ce conteaza cel mai mult? Nu poti fi fericit, multumit si mandru de sine fara bani si lucruri?

Daca si pentru voi e foarte important sa AVETI, va invit sa inspirati adanc si sa va uitati si in locul acela din voi in care SUNTETI, unde sunt pitite toate talentele, pasiunile, calitatile si abilitatile voastre, oricat de fragile sau de dezvoltate, minore sau importante. Poate nu s-au mai bucurat de mult timp de lumina reflectoarelor, de atentia voastra. Acestea sunt valorile adevarate, pe care consumerismul incearca sa va faca sa le ignorati, pentru ca daca priviti la ele, va simtiti bine cu voi insiva, si nu mai simtiti nevoia sa cumparati atatea lucruri.

Asta este ceea ce am sa-mi invat copilul sa pretuiasca si sa priveasca la sine si la ceilalti. Un telefon se cumpara, se strica, se pierde, se fura. Bunatatea, nu.

Valoarea reala sta in CE si CUM pot eu sa FAC sau sa FIU. Nu in ce AM.

Pana la urma, daca va intreb cine sunteti, ce ati prefera sa raspundeti: "Sunt iPhone N" sau "Sunt Gigel, un baiat pasionat de tenis si bun la biologie, am spirit de observatie, desenez roboti, sunt un prieten bun si imi fac curat in camera pentru ca stiu ca asta o ajuta pe mama."?