Iesi din casa si cauta-ti tribul! Toti avem nevoie de comunitate

Clipa de clipa fluxul vietii mele curge, iau decizii mici si mari, majoritatea neobservate, consecinte nebanuite si neconcepute nu mai sunt nicicand urmarite inapoi spre sursa, pentru ca vin altele si altele si altele. Dar sunt momente in care mintea mea vede si inima mea simte ca "acesta e un moment definitoriu in viata mea" si traiesc ce mi se intampla acum cu vibratia intregii mele fiinte, un moment de claritate stralucitoare, dar parca vazand si inspre trecut si in viitor deopotriva.

Sunt momente de existenta pura, si mi-e greu sa gasesc cuvinte sa exprim cat de nepretuite sunt. In aceste clipe pare ca pot vedea inaintea mea cararile separate pe care momentul mi le prilejuieste si e atata bucurie in a alege drumul care ma cheama.

Am simtit asa in momente cheie din viata mea, si niciodata nu am regretat ca am ales calea mai grea si mai frumoasa. Am avut aceasta senzatie si cand am cunoscut grupul de initiativa al Fundatiei Comunitare Buzau. Mi-am dat seama cu stupoare in cateva intalniri ca se poate sa ma simt ca printre prieteni vechi intre straini, ca pot avea incredere in necunoscuti, ca fara sa constientizez, cat imi lipsise tribul!

Sa fii psihoterapeut intr-un oras mic ca Buzaul, desi probabil ca nu numai, e o activitate destul de solitara. Da, lucrez cu oameni in fiecare zi, ajut cum si cat pot, am rabdare, ofer cu drag prezenta si disponibilitatea mea si simt ca ceea ce fac este plin de sens si de satisfactii. Mai e in oras o singura colega psihoterapeut formata ca si mine pe trauma, imi e tare draga, dar reusim sa ne sincronizam din an in paste. Colegii si mentorii mei de la Bucuresti sau din afara sunt la un click distanta, dar cu toate astea a ma bucura de prezenta lor fizica, a rade din inima cu ei, a ii imbratisa si a sta la o cafea ar presupune eforturi organizatorice considerabile. Si uite asa am realizat ca oricat de frumos e ceea ce fac, oricat de mult sens ar avea, tot am nevoie de comunitate. Enter FCBz.

E o energie aparte cand faci ceea ce iubesti, dar impreuna cu altii! Sunt mai multe resurse, mai multe perspective, mai multa distractie, exista lucruri care merg prost si consfatuiri de urgenta si ajutor de dat si de primit, un echilibru minunat si greu de obtinut cand te sprijini intr-un singur punct. Este mult mai mult decat suma a ceea ce aduce fiecare. La sfarsitul zilei ramai nu numai obosit si multumit de munca ta, dar si profund conectat la o bucurie impartasita. Conexiune pe care nu ti-o poate da nici o postare like-uita pe facebook sau insta, nici un share, nici o inimioara virtuala.

O singura floricica are nevoie de multe radacini si resurse ca sa creasca, sa se deschida, sa fie cat de frumoasa e scris in gena ei ca poate fi. Tribul nostru e locul in care putem inflori cu incredere. O comunitate hranitoare si deschisa si vie e atat de necesara pentru o societate in care sa simtim ca traim cu drag. Asta am gasit eu in Fundatia Comunitara, asta vreau sa dau inapoi in Buzau, atat cat vom si voi putea. Si pot sa dau mai mult si mai departe, pentru ca nu mai dau singura.

Va recomand sa incercati! Luati-va inima in dinti si iesiti din casa, faceti voluntariat undeva unde va atrage ideea si va inspira oamenii. Iesiti din rutina care va amorteste. Cunoasteti oameni si situatii noi si fiti deschisi sa invatati, sa radeti impreuna si sa munciti cot la cot. Conexiunea cea mai hranitoare e cu oameni in carne si oase, gasiti-va tribul! Toti, chiar si cei mai calmi si introverti, TOTI AVEM NEVOIE DE COMUNITATE!