Poate ar trebui sa incep cu inceputul si sa spun ca cel mai important lucru este sa recunosti ca ai o problema si sa cauti ajutor la oamenii care trebuie si nu la vecina sau "prietena". Pentru noi romanii e destul de greu sa recunoastem ca avem o problema "cu capul" sau cu inima in sensul de problema emotionala si de cele mai multe ori ori nu cautam ajutor unde trebuie ori apelam la pastile.

Cred cu tarie, in special dupa experienta de la cabinet ca decat sa ajungi subiect de barfa intre cunoscutii tai sau pacientul psihiatrului este de un real folos sa vezi daca nu cumva te poate ajuta psihologul pentru ca el nu face altceva decat sa-ti prezinte situatia dintr-o alta perspectiva si sa-ti puna intrebarile ale caror raspunsuri te vor determina sa-ti rezolvi singur problema si astfel sa capeti incredere in tine ca vei reusi in continuare sa manageriezi tot ce va mai urma. Atunci cand ai o varsta si crezi ca le-ai vazut pe toate si ca ai destula experienta de viata sa le stii pe toate e destul de greu sa primesti sfaturi de la o persoana mai tanara si sa mai vezi ca are si dreptate. In momentul in care reusesti sa depasesti acest prag si sa consideri terapeutul un prieten profesionist si obiectiv lucrurile incep sa se indrepte si mecanismul rezolvarii problemelor, indepartarii prejudecatilor si convingerilor limitative incepe sa functioneze. In plus psihologul este obligat prin natura profesiei si contract la confidentialitate deci problemele tale nu vor fi dezbatute nici de cunoscuti, nici de colegi sau sefi.

In concluzie viata mea s-a schimbat radical cu ajutorul tau si s-a schimbat in bine in ceea ce priveste relatia mea cu mine, in ce priveste cine sunt eu si ce merit eu si ce pot face eu. In ce priveste viata profesionala nu pot spune la momentul asta ca s-a imbunatatit dar faptul ca nu imi mai face rau e un lucru pozitiv si apoi oricat de frumos si bine ar fi in varful unui munte, dupa un timp te saturi si iti vine cheful sa schimbi perspectiva si sa admiri panorama de pe un alt pisc chiar daca asta presupune sa te cobori sau sa aluneci in vale si apoi sa urci cum poti creasta urmatoare. Sper sa poti folosi ceva din gandurile astea si iti multumesc pentru tot.

Isabela, 44 ani, cu experienta in domeniul educatiei si sanitar, Ploiesti