Simteam ca ceva este in neregula cu mine, nu imi gaseam locul, nu ma recunosteam. In acelasi timp, si din punct de vedere fizic ma simteam rau, stari inexplicabile, care apareau brusc, stari de rau nedefinite, atacuri de panica, ameteli, temeri.In urma analizelor medicale, nu a rezultat nici o boala fizica, iar in urma tratamentelor nu se vedea nici o imbunatatire.

Astfel ca ma aflam la rascruce de drum: puteam sa merg pe acelasi drum, cu intrebari infinite ce nu imi dadeau pace, sau puteam sa incep sa caut raspunsuri. Am ajuns la dna. Irina Ghimbasanu cand credeam ca nu mai am sanse sa fiu un 'om normal'. Am simtit pentru prima data in viata ca sunt inteleasa, ca cineva ma asculta si nu ma judeca, ma simteam libera sa imi exprim toate gandurile, temerile, fobiile. Am descoperit ca am resurse nebanuite si am inceput sa ma privesc cu alti ochi, am inceput sa fiu mai indulgenta cu mine si sa invat ce inseamna respectul fata de propria persoana. Am primit explicatii pe intelesul meu, fara termeni stiintifici si exprimari pompoase, am primit solutii simple si eficiente, adaptate persoanei mele.

A durat ceva timp pentru ca ranile din trecut sa inceapa sa se vindece, a fost nevoie de rabdare si calm, adeseori a durut ca o rana sangeranda, au fost sentimente de frustrare si neputinta, insa in momentul cand realizezi ca viata ta se schimba si ca esti pe drumul cel bun, totul capata sens, si iti dai seama ca toate eforturile au meritat.

Daca ar fi sa o iau de la capat, nu as mai pierde timp incercand sa ma lupt singura cu proprii demoni, ci as apela la psihoterapeut mult mai devreme. Am invatat ca noi suntem singurii stapani ai vietii noastre si trebuie sa ne ascultam mai mult inima si mai putin pe cei din jur.

Tatiana, 29, antreprenor, Buzau