From Greece, with Love! Amintiri din vara lui 2022, din Grecia

Care sunt cele două elemente din natura care trezesc sentimente puternice de veselie, bucurie și distracție în sufletele copiilor de toate vârstele? Fără doar și poate zăpada și apa (nu citez rezultatele unor cercetări făcute de specialiști britanici, ci mai degrabă bunul simț).

Și cum eu nu sunt mare fan (aproape deloc) zăpadă, frig, sporturi de iarnă, mie îmi mai rămâne doar apa! Și m-am bucurat de apă și de căldură de când mă știu! Eu eram și încă mai sunt emoționată (așa cam „ca la școală”) când văd marea pentru prima dată în an!

Albastrul/negrul/turcoazul (după noroc) mării, plus liniștea și calmul întinderii de apă atât cât vezi cu ochii, mă emoționează puternic de fiecare dată! În ultimii ani înainte de pandemie, eram fidelă Italiei. Așa a fost să fie, o conjunctură de împrejurări fericite, care au avut ca punct comun o prietenă care locuia în Sardinia și astfel 2 veri le-am petrecut acolo. Plus câteva zile în Franța, în Corsica și 2 toamne blânde ca temperaturi pe lângă Nisa și Coasta de Azur. Pe scurt, mă bucuram de ”apă italiană și franțuzească”.

În Grecia am fost doar în Santorini, pe care o percep acum foarte turistică și în câteva city break-uri în care am adorat mâncarea, atmosfera, gălăgia și vibe-ul orașelor Atena și Salonic. Marea în Grecia continentală nu am experimentat până acum. Mi s-a părut o provocare să fac drumul cu mașina și să conduc pe anumite porțiuni din cele 11-12 ore câte am călătorit, până într-un sat minunat în care am ajuns din întâmplare. Satul acesta este și motivul pentru care scriu. Este locul și contextul care mi-a adus starea de vacanță interioară. Satul se numește Paliouri și este localizat pe brațul Kassandra.

Descrierea rapidă din Google maps spune următoarele: Quick facts - ”Paliouri is a traditional cluster of long-standing stone houses, with paths leading over forested hills to a sheltered bay and beach at nearby Chrousou. In summer there are water sports and seafront bars with a party vibe, while adjacent coves offer quieter spots for swimming and sunsets. The area is known for its honey and olive oil, sold at local stores and used in dishes at village tavernas.”

Cum ar suna descrierea mea (nu așa) scurtă? Un sat tradițional, cu un mic centru modernizat și pietonal, cu vreo 5 taverne toate în acest mic centru, cu localnici care mănâncă cina la cele 5 taverne, cu copii și adolescenți care își găsesc jocurile și distracția printre cei care se bucură de mâncarea de la cele 5 taverne, cu flori și ghivece specifice care decorează colțurile de stradă, cu mici afaceri de familie, gen Gyros-erie sau Locul de vândut ulei de măsline, cu o brutărie la care se face coadă în fiecare dimineață, pentru că pompierii, polițiștii și oamenii obișnuiți vin pentru plăcintele cu brânză sau vanilie, batoane de susan, pâine și un cappuccino grecesc, cu liniște și căldură, turiști mai puțini și mai cuminți decât în alte zone ale peninsulei.

Cred că este satul pe care o să mi-l amintesc tot timpul, ori de câte ori o să mă gândesc la vară în Grecia. Am nimerit din întâmplare acolo, pentru că nu-i așa, atunci când cauți cazare în Grecia și nu citești mai nimic despre locul în care mergi poți să ai și surprize extrem de plăcute. Ulterior, am călătorit pe restul peninsulei și am vizitat orășele cochete, turistice și faimoase, gen Affitos sau Kallithea. Dar ne-am întors cu bucurie și recunoștință în satul nostru de vacanță, la centrul pietonal, cu cele 5 taverne și oamenii care trăiau, mâncau și petreceau în fiecare seară în curțile lor pline de flori, de la care se auzea muzică sau sporovăială într-o limbă pe care zău că m-aș apuca la un moment dat să o învăț. Suna așa frumos, melodios și vechi să îi auzi pe oamenii locului seară de seară la povești, într-o limbă pe care nu o înțelegeam cognitiv, ci doar sufletește.

Și pentru că am exersat norocul și recunoștința cu ocazia acestei vacanțe, în apropierea acestui sat am descoperit, tot din întâmplare, la vreo 5 minute de coborât de niște serpentine curajoase o plajă minunată. O plajă aerisită și izolată de alte bucăți de plajă sălbatică. Plaja se numește Navagos și acolo am rămas sub umbrelele generoase, protejată de soare în toate zilele cât am stat la plajă. Ce a făcut diferența? 3 elemente au contat pentru mine:

• Oamenii care lucrau acolo pe timpul verii, tineri veniți din diverse locuri ale Greciei. Oameni plini de vitalitate, prezenți, atenți, dedicați muncii lor, care păreau că vor să fie acolo. Care îmi transmiteau nonverbal și emoțional că locul acela era viu, că ei erau vii și că lucrurile mergeau pentru că DA!!! oamenii sunt cei care aduc energie și viață locurilor.

• Muzica și Dj-ul care mixa în fiecare după amiază până seara târziu! Am ascultat zilnic o muzică modernă, veche, nostalgică, de la ”Volare, Cantare” la ”I found my love in Portofino” și la alte piese muzicale pe care Shazam nu le recunoștea! Semn zic eu că Dj- ul îți făcea treaba și mixa sunete și versuri necunoscute creierului meu muzical, încântătoare însă de ascultat și fredonat în orice limbă!
• Oamenii cu care sharuiam plaja! Oameni buni și frumoși! Sau cel puțin eu așa i-am observat! Am văzut părinți și tați care se jucau cu copiii lor mici și mari și făceau concursuri de sărituri, snorkeling și rădeau tot timpul cu poftă! Am observat mame relaxate să își alăpteze copilul și apoi dădeau o fugă în mare să înoate. Am văzut cupluri liniștite și frumoase, cu care ne salutam din priviri, pentru că și ei și noi reveneam la această plajă. Am observat o doamnă mai în vârstă, care venea singură la plajă, înota des, conversa cu alte femei de pe plajă și care părea așa de împăcată cu ea însăși, cu vârsta ei, cu corpul ei.

Și apoi a fost o mică întâmplare cu o fetiță de vreo 7-8 ani care mi-a rămas pe suflet: aveam șezlongul pe malul mării, moțăiam cu ochelarii la ochi, în timp de oamenii intrau și ieșeau din apă. La un moment dat o fetiță s-a apropiat de șezlongul meu și i-au atras atenția papucii mei de plajă (un roz portocaliu, de care și eu m-am îndrăgostit la prima vedere) și după vreo 2 ezitări și-a băgat piciorușul într-un papuc și l-a probat. Încântarea de pe fața ei, poate bucuria faptului că făcea ceva la limită, secretul și faptul că nimeni părea că nu observă, totul i-a umplut inima de bucurie. Eu doar am respirat și am privit-o din spatele ochelarilor de soare. Era clar că nu vorbea engleză și că orice mesaj aș fi vrut să-i transmit nu ar fi ajuns la ea. Dar dacă m-ar auzi sau aș putea vorbi cu ea i-aș spune: ” Fii sigură că o să-ți crească și ție piciorul! Poate o să se oprească la nr 36 ca la mine, sau o să ajungă la 37, 38, 39, dar indiferent de număr să știi că o să ai cel mai frumos picior! O să umbli peste tot în lume și o să îți alegi toți papucii care o să-ți placă! Dar până atunci bucură-te de corpul tău de copil, de piciorul tău micuț și fii curajoasă să faci ce simți și ce îți place acum! Mai încolo o să-ți mulțumești! Aaaa și poți să probezi în continuare papuci de oameni mari și să te visezi pe tine, cea de peste 30 de ani! Ai voie să faci ce simți!”

Și apoi a fost mâncarea! Am descoperit o altă Grecie în fiecare salată grecească de la toate cele 5-6 taverne, de unde am comandat cu o încăpăținare copilărească de fiecare dată acest fel de mâncare. Mi-au plăcut gusturile diferite și totuși aceleași ingrediente. Ca și când previzibilul salatei grecești se îmbina armonios cu mâna și individualitatea fiecărui chef bucătar care o pregătea și rezultatul era spectaculos de fiecare dată. Cu alte cuvinte am mâncat de fiecare dată salată grecească și pește și carne, toate delicioase și acceptabile ca preț.

Azi mă uit cu bucurie peste aceste amintiri și le simt ca niște ancore! Ancore pentru relaxare și pentru contactul cu marea dragă sufletului meu! Așa cum lucrez cu poveștile spuse ale oamenilor care îmi calcă cabinetul, în vacanța aceasta m-am bucurat de toate poveștile pe care le-am observat, trăit și pe care le-am creat în interiorul meu. Sunt sigură că orice altcineva ar veni cu alte povești din aceste locuri. Și este perfect normal și natural! Și data viitoare când mergeți la mare (la orice mare) mai albastră, neagră sau turcoaz, vă invit să fiți deschiși la oameni, la atmosferă, la energia locurilor și să le povestiți și celor apropiați ce ați trăit bun și frumos! Consider că avem o mare nevoie să ne antrenăm ochii și mintea să vadă Bunul, Frumosul, Naturalul care ne înconjoară și să fim deschiși și curioși cu tot ceea ce ne înconjoară! Până la urmă ”noi nu vedem bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi.” (Antoine de Saint-Exupéry în „Micul Prinț”)

Și până la vacanța următoare îmi propun să observ și să-mi trăiesc poveștile de zi cu zi, de pe lângă casa mea, cu oamenii și atmosfera locurilor care reprezintă ”acasă” pentru mine. Sunt comori de descoperit la tot pasul! Și în vacanțe și la colțul străzii!