Skip to main content

În octombrie 2022, în cadrul primei zile din conferința ”Normal Anormal” organizată de ISTT la București, Dr. Gabor Mate a vorbit despre relația părinte copil și cartea pe care a recomandat-o de multe ori în timpul prezentărilor sale ”Cum să ne păstrăm copiii aproape. De ce părinții trebuie să fie mai importanți decât prietenii” – ”Hold on to your kids Why Parents need to matter more than peers”. Nu este doar o carte de parenting, ci una pentru noi toți! Pentru noi care am fost și suntem în risc să renunțăm la părți din noi, la autenticitatea noastră pentru a avea acces la relații și la atașament. Pentru noi care suntem la rândul nostru fie adulți în căutarea unei vindecări emoționale, fie părinți sau apropiați de părinții care își cresc copiii. Una dintre ideile aparent simple și banale cu care însă am rezonat puternic este aceea că parenting-ul NU este un skill pe care părinții trebuie să îl învețe!!!

In ultimul timp (in mod misterios chiar dupa Congresul de Psihotraumatologie) mi-au intrat in cabinet mai multe persoane care se luptau cu traume recente. Acest articol e inspirat de ele, de discutiile si ideile care le-au mai luminat chipurile si care le-au ajutat sa se simta in fiecare zi macar un pic mai bine.

Ai trecut si tu de curand printr-o experienta traumatizanta? Ai fost intr-un accident, sau ai fost atacat de cineva pe strada? Ai pierdut un prieten, un parinte sau o alta persoana apropiata sufletului tau? Ai pierdut munca ta intr-un cutremur, o inundatie, o alunecare de teren? Ti-ai pierdut locul de munca, posibilitatea de a te intretine? Ai fost luat de langa cei cunoscuti, dus intr-un loc strain, batut, abuzat, terorizat? Ai aflat ca ai o boala mortala? Ai crezut ca ai sa mori sau ca ai pierdut tot ce erai?

Sâmbătă 24 iunie, Buzău

Se iau oameni de-ai Buzăului și din împrejurimi, deopotrivă specialiști din zona de sănătate mintală, cât și oameni obișnuiți, se organizează un Centru foarte, foarte primitor ”Iazul Morilor” și se facilitează accesul unora la ceilalți. Ce ar fi specialiștii fără oameni interesați de dezvoltare personală și oamenii fără insight-urile și aha-urile pe care discuțiile obișnuite, pe teme (ne) vorbite cu specialiști le provoacă? Și cum reziliența fiecărui individ se susține și prin acțiuni colective, la această dezvoltare a rezilienței participanților am contribuit și eu la conferința despre traumă psihică și atelierul practic, folosind metoda constelației intenției, pe care le-am susținut.

M-am dus să scotocesc după poze, la îndemnul unei foste colege care ne ruga să împărtășim poze din liceu și am descoperit zeci de poze în punga/plicul cărat după mine, prin vreo 3 case. De unele uitasem, pe unele eram sigură că le-am pierdut, altele erau undeva printr-un cotlon uitat al memoriei. Povestea mea din aceste poze este ușor diferită de cea pe care aș fi spus-o fără să mă uit la ele. Asta face mintea noastră, construiește povești și îți găsește aliați și protectori la tot pasul. Așa supraviețuim.

Care sunt cele două elemente din natura care trezesc sentimente puternice de veselie, bucurie și distracție în sufletele copiilor de toate vârstele? Fără doar și poate zăpada și apa (nu citez rezultatele unor cercetări făcute de specialiști britanici, ci mai degrabă bunul simț).

Și cum eu nu sunt mare fan (aproape deloc) zăpadă, frig, sporturi de iarnă, mie îmi mai rămâne doar apa! Și m-am bucurat de apă și de căldură de când mă știu! Eu eram și încă mai sunt emoționată (așa cam „ca la școală”) când văd marea pentru prima dată în an!

Vacanța din vara lui 2023 a însemnat pentru mine un loc, o stare, o emoție, o alegere cu care am fost în parte confortabilă, în parte ambivalentă. Oare să aleg cunoscutul, familiarul, siguranța sau să merg spre nou, neprevăzut, aventură? Mister sau familiaritate m-am întrebat când am creionat planurile de vacanță.... Am crezut că aleg siguranța și familiaritatea și am mers în același sat grecesc ca anul și trecut. Experiența din vara lui 2023 din satul Paliouri este și motivul pentru care scriu. Este locul și contextul care mi-a adus starea de joacă și de provocare,despre care vreau să scriu.

Sunt fan literatura SF din adolescenta. Atunci imi deschidea perspective asupra posibilitatilor infinite ale vietii, ma ajuta sa relativizez importanta mea in lume (ceea ce pentru egoismul si egotismul unui adolescent e excelent), imi cultiva imaginatia si imi tinea mintea deschisa, ca oricum viata reala ne cam forteaza in moduri de gandire stereotipe si limitate. Ca adult e un pic jenant sa marturisesti ca citesti SF, e considerata literatura usoara sau apanajul neadaptatilor la viata reala, escapism.