Literatura SF ca resursa

Literatura SF ca resursa

Sunt fan literatura SF din adolescenta. Atunci imi deschidea perspective asupra posibilitatilor infinite ale vietii, ma ajuta sa relativizez importanta mea in lume (ceea ce pentru egoismul si egotismul unui adolescent e excelent), imi cultiva imaginatia si imi tinea mintea deschisa, ca oricum viata reala ne cam forteaza in moduri de gandire stereotipe si limitate. Ca adult e un pic jenant sa marturisesti ca citesti SF, e considerata literatura usoara sau apanajul neadaptatilor la viata reala, escapism.

Dar imaginatia science fiction-ului a impins lumea inainte de multe ori: sa crezi ca ceea ce acum pare imposibil ar putea fi realitate peste ani te ajuta sa incerci si sa inovezi mai degraba decat sa te dai batut din start "pentru ca nu se poate". Si eu am invatat lucruri importante din science fiction, lucruri care mi-au modelat deciziile si personalitatea, lucruri care inca ma ajuta in viata, si sunt mandra sa spun ca imi place in continuare literatura SF. Pentru mine e o resursa.

Cred ca literatura SF m-a invatat pentru prima oara sa ma detasez si sa privesc lucrurile din afara. Citind Fundatia sau Dune, a caror actiune se intinde pe mii de ani, pe planete straine, intr-un viitor in care existenta Pamantului este o legenda sau istorie antica, te ajuta foarte mult sa de desprinzi de problemele actuale si sa te detasezi de anxietatea si emotiile negative asociate. Are aceleasi rezultate ca meditatia sau relaxarea, doar ca lucreaza si la nivel cognitiv. Mintea se flexeaza si devine mai deschisa la solutii atipice. Dificultatile care iti umpleau campul constiintei se micsoreaza, capata proportii relative in comparatie cu perspectiva fluxului istoriei si a suisurilor si coborasurilor absolut necesare dupa legile acesteia. In fond, se stie si la nivelul micii vieti cotidiene ca ce urca trebuie sa si coboare si ca dupa o perioada proasta urmeaza una buna, etc. Dar cuprindeti cu mintea ideea ca dupa mii de ani de viata prea buna, specia umana e in pericol de a deveni prea lenesa si comoda si astfel neviabila. Solutia este sa o provoci pentru ca ea sa fie nevoita sa se razvrateasca, sa lupte si sa-si resusciteze calitatile care o fac sa supravietuiasca, iar asta este calea cea buna, nu cea rea ! Pune in perspectiva un pic lucrurile, nu? Te face sa intelegi calucrurile rele care se intampla au rolul lor in evolutia noastra si ca pot aduce schimbari in bine. Constientizarea acestui fapt este un punct major in terapie, pentru ca iti permite sa acorzi un sens pozitiv dificultatilor si sa intelegi ca poti merge mai departe, ca obstacolele vietii sunt ocazii sa te cunosti, sa iti descoperi calitati nebanuite, sa te dezvolti, sa devii mai bun.

O alta lectie importanta a fost ca desi sunt o furnica pe fata pamantului si timpului,deciziile si actiunile mele au consecintesi fac lucrurile sa se schimbe, chiar daca nu la o scara larga. Ganditi-va la "It's a Wonderful Life", sau la orice alt film/carte despre calatoria in timp si efectele ei. De aici si decizia ca daca tot conteaza faptul ca esti aici, ar fi bine ca lucrurile pe care le faci sa ii afecteze pe ceilalti pozitiv. Cu toate ca nu putem sti care vor fi consecintele actiunilor noastre peste ani sau generatii, sa fii constient ca exista consecinte pe termen lung si sa le acorzi un moment de reflexie e foarte util cand iei o decizie, deoarece constientizarea consecintelor duce la asumarea lor. Astfel creste probabilitatea sa iei o decizie mai buna pe termen lung, in locul uneia care sa aduca satisfactie imediata dar care sa nu iti fie de folos sau chiar sa iti dauneze in viitor. E ca decizia unui adolescent de a face facultate ca sa aiba mai multe sanse de a gasi un job bun, chiar daca acum are chef mai degraba sa se distreze decat sa se duca la scoala.

Literatura SF mi-a mai furnizat strategii de coping si recadrare. Cand am o perioada proasta, pentru mine functioneaza, de exemplu, mai putin credinta in viata de apoi, cu asocierile ei de pace si bucurie vesnica. Mie imi foloseste sa ma gandesc la Timp, si la faptul ca, daca iesi din scurgerea lui, timpul nu mai arata ca un rau sau ca o linie. Din afara fluxului timpului, totul, absolut tot ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla vreodata, se petrece in acelasi moment. Intreaga linie a vietii mele se desfasoara acum, si eu sunt in fiecare dintre momentele ei, traind prezentul. Undeva pe aceasta linie, eu traiesc un moment bun, chiar acum. Poate sunt fericita, poate sunt indragostita, poate ma joc cu copilul meu, poate tocmai am aflat ca am intrat la facultate, poate am inceput un proiect care ma entuziasmeaza. Orice moment fericit din trecut este o resursa, si orice moment fericit pe care il prevad ca fiind posibil in viitor este o resursa. Starea mea proasta de acum este finita si nu merita sa ma cufund in ea. Merita sa imi revin si sa merg mai departe, catre lucrurile bune pe care le pot face sa se intample. Chiar daca pare complicat, pentru mine functioneaza, si iata de ce: cand avem un moment prost, cand suntem stresati, deprimati, ingrijorati, etc, gandurile noastre au tendinta sa se blocheze parca pe negativ. Focalizarea pe negativ ne face sa observam si sa ne amintim mai degraba lucrurile neplacute, si sa trecem cu vederea ce a fost pozitiv, sau chiar partea buna a situatiei actuale, ceea ce intretine starea noastra proasta in continuare. Acest cerc vicios trebuie spart, iar pentru mine, a reflecta un pic la lucrurile astea e o metoda eficienta de a intra intr-un nou cerc care suscita emotii pozitive si constructive. Asa cum ne indemnau formatorii nostri in terapii scurte, folosesc ceea ce functioneaza. Daca nu functioneaza incerc altceva.

Asta e doar un exemplu pe care eu l-am descoperit datorita science fictionului, ca despre asta era vorba. Poate e inutil de complicat pentru o strategie de coping, dar fiecare cu pasarelele lui. Mai merge si cu cateva Sudoku cat mai grele.

Singurul avertisment care se cuvine a fi facut este sa va asigurati ca nu ramaneti acolo, ci ca reveniti in realitatea de azi. Daca aveti relatii semnificative cu familia, prieteni, colegi, parteneri, etc si va implicati in viata cotidiana, nu sunteti in vreun pericol sa deveniti niste tocilari neadaptati care vorbesc klingoniana (nu ca asta ar fi ceva rau in sine).

Deci eu citesc SF si gasesc ca poate fi terapeutic. Daca e copilaresc, sa fie, nu am de gand sa renunt la partea mea copilareasca prea curand, imi place de ea. Imi tin aproape lucrurile care imi sunt folositoare, care ma inveselesc cand sunt trista, care imi incita imaginatia, care ma ajuta sa cresc pe dinauntru, care ma ajuta sa imi traiesc viata intr-un fel pe care sa-l consider valoros.

Voi ce lucruri importante ati invatat din carti sau activitati despre care acum v-ar fi jena sa le povestiti celorlalti? Spuneti-ne in comentarii.

Pin It

Etichete: flexibilitate resurse literatura sf science fiction

Psihoterapeut Bucuresti si Ploiesti

Psihoterapeut Buzau

Irina Geabot (Ghimbasanu)

0744 540 156

Email Irina


©  Terapia Functioneaza - SCPP Dancescu si Ghimbasanu. Toate drepturile rezervate.

Contact rapid