Un pas dincolo de zona de confort!

Sunt lucruri pe care le facem cu totii de la sine, automat, instinctiv, si fara multa bataie de cap. Ceea ce mancam, oamenii cu care lucram, locurile unde iesim, chiar si modul cum ne privim pe noi insine, si cine credem ca suntem. Toate astea, as spune eu ca reprezinta zona noastra de confort, unde e caldut si bine, si unde puterea obisnuitei isi spune cuvantul.

Ce se intampla cand pasim dincolo de zona de confort? Cand schimbam modul sau oamenii cu care lucram, si cu care interactionam zilnic? Sau cand banalul pranz, il schimbam cu un altul mai fistichiu si dintr-o alta bucatarie, de preferinta internationala? Sau cand ne uitam in oglinda si ne suprindem gandindu-ne la noua noastra “fata”, pe care nu am vazut-o pana atunci, care este poate de om cu emotii, care se pierde si nu este “tare ca stanca”?

In toate aceste momente, cand pasim dincolo de zona noastra de confort, ne obligam invariabil sa crestem, sa ne dezvoltam, sa descoperim ceva nou, intr-un cuvant, sa avansam. Fara putin disconfort si durere evolutia nu ar fi posibila. Asadar, as sugera ca din cand in cand sa ne fortam putin limitele chiar noi, sa facem un pas dincolo de zona noastra de confort, si astfel sa ne largim lumea. Cu mentiunea ca momentul potrivit nu este acelasi pentru toti. Am putea insa sa incurajam, sa sustinem incercarile poate timide ale celor in jurul nostru de a face ceva diferit, de a risca sa iasa din zona lor de confort.

Ce am fi pana la urma fara sprijinul celor dragi, si fara autovalorizare?

Ar mai fi si mentiunea ca fara voia noastra “viata” (soarta, destinul, propriile noastre actiuni) ne va pune in situatii neplacute, ne va testa, si ne va forta intr-un final sa iesim din zona de confort. Ce-ar fi sa ne ridicam singuri stacheta, sa ne propunem sa incercam zilnic ceva nou, sa ne imprietenim si cu “ vreau ceva diferit”, pe langa “ca de obicei”!