Care este prima persoana pe care o suni intr-o situatie de urgenta?

Fie ca-i vorba de o criza de rinichi cu febra si durere, sau una de apendicita, sau de o pana la masina in plin camp, sau de geanta care ti-a fost furata, sau de un accident de masina, sau de orice alta situatie care este neobisnuita si ne ia prin suprindere, reactia noastra emotionala va fi una pe masura, adica neobisnuita, imprevizibila, si care ne va lua prin surprindere. Cu alte cuvinte e posibil sa simtim un cocktail de genul: frica, panica, palpitatii, tremurat, ameteli, genunchi moi, sentimente de neputinta, incapacitatea de a intelege sau accepta ce se intampla si bineinteles tot felul de alte senzatii care vin de pe urma interpretarilor pe care le acordam situatiei.

Si pe cat de neasteptata este reactia noastra intr-o situatie de urgenta, pe atat de mare este nevoia de a o rezolva, de a iesi din impas, de a face ceva si a restabili perceptia echilibrului din viata noastra, pe care acea situatie l-a afectat. Ce am experimentat eu intr-o astfel de situatie mai putin obisnuita au fost urmatoarele:

• am cerut ajutorul “autoritatilor”, sau a celor care ma puteau ajuta si asista in mod obiectiv, de abia dupa momentul cand am vorbit cu acea persoana draga care m-a linistit, incurajat, si care m-a ascultat;
• momentul cand am apelat numarul din agenda telefonului nu e foarte clar in amintirea mea; m-am trezit vorbind cu cine aveam nevoie sa vorbesc, despre ce se intamplase, stiind cu un colt al mintii ca acea persoana nu are cum sa ma ajute efectiv sa ies din “necaz”;
• aveam nevoie sa aud ca totul o sa fie bine, si ca lucrurile se vor rezolva, chiar daca o parte din mine le stia bineinteles deja;

Dupa ce situatia de criza a fost rezolvata, echilibrul restabilit, am parcurs ca intr-un film mental cu incetinitorul ce s-a intamplat si cum am reactionat eu. Daca ma intrebi acum: pe cine suni daca esti pe strada, cazi si iti rupi piciorul (si bineinteles in afara de 112), as raspunde probabil aleatoriu: X persoana, si depinde de orasul unde sunt, de cine stiu ca ar putea ajunge mai repede la mine, si as mai gasi probabil alte argumente pentru alegerea facuta. M-am gandit apoi la situatia de criza cu care m-am intalnit de curand: as fi putut sa sun pe oricine altcineva, si ar fi fost poate de mai mare ajutor. Totusi instinctul m-a indreptat catre acea persoana.

Cand pui o astfel de intrebare intr-un moment calm si obisnuit, vei primi un raspuns rational, cu argumente logice si o reactie optima. In situatiile de criza, insa, foarte putini sunt cei care reusesc sa mai gandeasca logic, sa-si pastreze intacta capacitatea de a rationa, asa ca intra in scena un pilot automat. El te ajuta sa iti dai seama rapid pe cine te bazezi, cine are privilegiul de a te linisti si a iti oferi protectia de care ai nevoie in momentele grele, cand simti ca e greu sa faci fata.

Voi pe cine credeti ca ati suna intr-o situatie de criza? Rational si irational?

Tweet