Fie ca-i vorba de o criza de rinichi cu febra si durere, sau una de apendicita, sau de o pana la masina in plin camp, sau de geanta care ti-a fost furata, sau de un accident de masina, sau de orice alta situatie care este neobisnuita si ne ia prin suprindere, reactia noastra emotionala va fi una pe masura, adica neobisnuita, imprevizibila, si care ne va lua prin surprindere. Cu alte cuvinte e posibil sa simtim un cocktail de genul: frica, panica, palpitatii, tremurat, ameteli, genunchi moi, sentimente de neputinta, incapacitatea de a intelege sau accepta ce se intampla si bineinteles tot felul de alte senzatii care vin de pe urma interpretarilor pe care le acordam situatiei.

In cazul meu cateva exemple ar fi cele de mai jos:

• Cand eram mica ma gandeam ca este posibil, dupa ce o sa cresc suficient de mare, sa aflu cine este Mos Craciun.
• Cand eram mica imi doream sa ma trezesc intr-o zi si sa nu mai am genunchii loviti si cu semne de la atatea cazaturi.
• Cand eram mica vroiam sa devin doctorita si sa am grija de copiii care sunt speriati si sunt in spitale.
• Cand eram mica ma gandeam ca poate intr-o zi va exista un canal tv care sa “dea numai desene toata ziua, de dimineata pana seara”. Azi sunt cred ca sunt vreo 5 canale tv cu desene animate pt copii.
• Cand eram mica stiam ca daca m-ar fi lasat cineva, eu as fi putut sa spal geamuri, sa calc, sa fac curat, sa fac tot ceea ce facea un om mare, insa dupa puterile unui copil.
• Cand eram mica EU aveam nevoie de jucarii, de carti, de fructe, de stat singura si de gandit la cum o sa fie cand o sa cresc mare.
• Cand eram mica eram obisnuita cu A CERE si A PRIMI, si mai putin cu a fi refuzata.

Cateodata, e greu sa ceri. Respingerea e de neconceput. In anumite situatii, pare a fi cel mai periculos lucru din lume. Dum dum dum duuum... Melodramatic, stiu, dar cam adevarat.

Ai avut vreodata nevoie de ceva important de la cineva important pentru tine, dar nu te-ai putut mobiliza sa ceri acel lucru? Ai simtit vreodata ca esti ca paralizat/a si nu poti sa ceri ce ai avea nevoie de la cine ai nevoie? Ca ar fi periculos sa ceri?

Ne punem in mainile altuia, atunci cand cerem, si e de inteles ca A CERE e un act care poate crea sau redeschide rani. E dificil si delicat sa jonglam cu dependenta de celalalt, teama de respingere, vulnerabilitatea noastra, credintele noastre despre noi insine si ceilalti si sa le lasam pe toate sa se vada, in momentul in care cerem. Riscul e atat de mare: sa fiu respins chiar cand m-am deschis si am oferit altuia pe tava nevoia si neputinta mea, si puterea de a ii veni in intampinare sau de a o frustra.

Stiti cartea/filmul "Secretul"? Doreste-ti tare tare ceva, lasa dorinta asta sa-ti inunde toata fiinta, si acel ceva va veni (cumva) la tine? Sunt psihoterapeut, si am ceva amendamente la aceasta fantasma minunata si seducatoare.

Ca sa fie mai putin plictisitor, am sa-mi ilustrez revelatia cu o anecdota. :)

Nota: Cei care ati avut aceasta revelatie mai demult, scuzati-ma, eu acum am ajuns la ea, si bineinteles ca sunt incantata de propria mea idee, asa ca simt nevoia sa o impartasesc cu lumea! Stiu ca nu am inventat roata, si nici apa calda, dar unele lucruri simple sunt atat de utile, ca merita repetate. Am mentionat ca e revelatia MEA? Terapeutii stiu de ce asta e asa de important: revelatia proprie a omului e mai valoroasa pentru el ca toata teoria din lume.

Incepe povestea: