Imi amintesc cum am invatat in primii ani de scoala limba engleza si apoi franceza, si apoi italiana, si cat de multa importanta dadeau profesorii mei de atunci, verbelor “ A FI” si a “A AVEA”. Multe lectii incepeau si se terminau cu conjugarea verbelor, si poate nu intamplator conjugarile verbelor “A fi” si “A avea” erau parca o forma de salut intre noi elevii si ei profesorii, fara de care nu vorbeam parca aceeasi limba.
Pornind de la amintirea asta despre verbul “a avea” – ca fiind un verb de prim rang pt orice limba - am observat mai departe cum in zilele noastra “a avea” este mult mai des folosit si intalnit decat “a fi” (fara a spune ca asta e de bine, sau de rau; asta este ceea ce am observat eu).