In ultimul timp (in mod misterios chiar dupa Congresul de Psihotraumatologie) mi-au intrat in cabinet mai multe persoane care se luptau cu traume recente. Acest articol e inspirat de ele, de discutiile si ideile care le-au mai luminat chipurile si care le-au ajutat sa se simta in fiecare zi macar un pic mai bine.

Ai trecut si tu de curand printr-o experienta traumatizanta? Ai fost intr-un accident, sau ai fost atacat de cineva pe strada? Ai pierdut un prieten, un parinte sau o alta persoana apropiata sufletului tau? Ai pierdut munca ta intr-un cutremur, o inundatie, o alunecare de teren? Ti-ai pierdut locul de munca, posibilitatea de a te intretine? Ai fost luat de langa cei cunoscuti, dus intr-un loc strain, batut, abuzat, terorizat? Ai aflat ca ai o boala mortala? Ai crezut ca ai sa mori sau ca ai pierdut tot ce erai?

Nu am facut inca o statistica, dar estimez ca in jur de trei sferturi dintre clientii care imi solicita sustinerea exprima la prima intalnire dorinta de a "se lupta cu" sau "a scapa de" anxietate, depresie sau amandoua. Nu ma mai simt confortabil sa ajut oamenii sa SE LUPTE cu anxietatea si/sau depresia, sau cu orice alta expresie a durerilor lor. La inceputurile mele cognitiv comportamentale o spuneam si eu, ca ne luptam, ca invingem, ca rezistam, dar incet-incet, cu ajutorul urmatoarelor formari si mai ales de cand am intrat in contact cu teoria traumei si terapia ei (IOPT), mi-a devenit tot mai clar ca a lupta nu e solutia. Lupta continua cercul vicios al agresiunii si autoagresiunii care nu ne poate vindeca, ci doar rani mai tare.