Scriu pentru că vreau să îmi aduc aminte de mine la 39 de ani și să marchez un alt moment important din relația cu mine însămi.

Și să aduc o mulțumire celor care mi-au trimis printr-o urare, cu mai multe sau mai puține cuvinte (poate la fel ca în metoda intenției) tot Binele, Bunul, Frumosul și Sănătosul atât de necesare la orice vârstă. Și sper ca tot ceea ce mi-ați transmis mie să facă parte și din urarea cu care v-ați îmbrățișa pe voi înșivă, de ziua voastră. Dar știu cum e să fii mai înțelegător, mai empatic, mai Acolo pentru celălalt decât pentru tine. De fapt, este parte din procesul de însănătoșire psihică să nu mai funcționezi în această dualitate și să fii cu tine așa cum ești cu prietenul tău bun. 

Simtim emotiile pe care o persoana, sau ceea ce face o persoana, un loc, o activitate sau obiectele “statice” din jurul nostru (aparent) ni le provoaca. Prin obiecte “statice” ma refer la tot ce ne inconjoara, de la cana de cafea, la setul nou de accesorii pt baie, la bijuteriile pe care le purtam, la noul model de telefon pe care l-am cumparat, la cutia de ciocolata preferata, sau ultima achizitie in materie de tehnologie avansata. Fiecare dintre acestea ne face sa ne simtim intr-un fel anume.

Cat de bine ne descurcam sa numim si sa punem o eticheta pe emotia pe care o simtim? E bine de stiut faptul ca invatam pe masura ce crestem sa dam un nume emotiilor pe care le avem. Copiii simt la fel de intens ca adultii emotii diverse, dar se descurca poate mai greu in a identifica si a numi acea emotie pe care o simt. Asta insa nu este o regula. Pentru unii adulti este la fel de greu sa raspunda la intrebarea: “ce ai simtit atunci cand … ?”.