Sunt proaspata mamica. Ma rog, nu chiar atat de proaspata, fiica mea are peste un an si jumatate deja. Dar eu simt ca inca nu m-am adaptat pe de-a-ntregul la aceasta schimbare de etapa, si la cum arata viata mea de cand rolul de mama si-a facut parca loc cu coatele in structura fiintei mele, pe deoparte, si in structura zilei mele, pe de alta. Dap, stiti toate lucrurile acelea pe care le facem firesc si fara sa ne gandim, pur si simplu pentru ca ne vine? De exemplu mi-e foame, deci ma duc sa mananc, imi vine sa fac pipi, deci ma duc la baie, simt nevoia sa fac un dus, deci il fac, simt nevoia sa stau putin sa-mi adun gandurile, fac exact asta? Pfff! Ce viata de lux mi se pare acum sa pot sa am imediat grija de nevoile mele fara sa inceapa nimeni sa urle de frica si frustrare! Nici nu mai indraznesc sa ma gandesc acum la mofturi, chefuri si alte preferinte.

In aceasta perioada, mai mult decat in altele, vorbim despre planuri noi noute pentru Anul Nou, despre schimbari, despre angajamente, despre “mai bine” si despre cum sa ajungem acolo. Mai ales in cabinet, am descoperit alaturi de clientii mei cum au nevoie de “mai bine si mai bun”, fie ca este vorba de relatiile cu ceilalti, de joburile actuale sau viitoare, de conditiile de viata, de stilul de viata sau de propriile lor stari emotionale ( carora le-ar prinde bine un mic update spre mai multa liniste, multumire, bucurie, relaxare…)