Skip to main content

Conferința Despre trauma psihică, pe înțelesul tuturor - Buzău, 24 iunie 2023

Sâmbătă 24 iunie, Buzău

Se iau oameni de-ai Buzăului și din împrejurimi, deopotrivă specialiști din zona de sănătate mintală, cât și oameni obișnuiți, se organizează un Centru foarte, foarte primitor ”Iazul Morilor” și se facilitează accesul unora la ceilalți. Ce ar fi specialiștii fără oameni interesați de dezvoltare personală și oamenii fără insight-urile și aha-urile pe care discuțiile obișnuite, pe teme (ne) vorbite cu specialiști le provoacă? Și cum reziliența fiecărui individ se susține și prin acțiuni colective, la această dezvoltare a rezilienței participanților am contribuit și eu la conferința despre traumă psihică și atelierul practic, folosind metoda constelației intenției, pe care le-am susținut.

”Nimic nu a venit de la sine” și ” nimic nu s-a întâmplat peste noapte”! Oamenii s-au adus unii pe alții, organizatorii au primit undă verde și susținere, inclusiv financiară, specialiștii au răspuns la aceste solicitări și toți au muncit în pătrățica lor. Eu am fost doar unul dintre pioni, și cu sinceritate, nu am fost pionul principal. Nu am fost nici măcar ”nebunul” de pe tabla de șah, am fost doar un pion curajos, cu ceva experiența și dornic să iasă în lumea largă, cu mintea la rege și regină și la jocul unde toată lumea poate câștiga (utopic, dar nu imposibil atunci când vorbim de sănătate psihică).

Cum a fost pentru mine? Ce a rămas cu mine?

Am avut nevoie de câteva zile să mi se așeze mintea și sufletul, pentru că a fost o experiență intensă, un roller coaster și un drum lin în același timp. Am descoperit că este o provocare să scoți trauma la vedere, într-un timp scurt, mai ales atunci când nu vorbim de traume cu ”T” ci de traume cu ”t” (bullying, atașament critic, mutări dese, pierderi neprocesate, separarea de părinți, secrete, absența căldurii și a susținerii emoționale, familie conflictuală)! Este o provocare și mai mare să traduci și să oferi informații, fără să copleșești și să vorbești din cărți! Am simțit o bucurie imensă să văd cu ochii mei și să observ deschidere, curiozitate și curaj la oameni de toate vârstele! Este una dintre trăirile pentru care sunt cea mai recunoscătoare: cea în care un om se simte suficient de în siguranță cât să se dea drept exemplu și să fie compania altor persoane interesate să înțeleagă când și cum cineva suferă de o traumă. Sau ce înseamnă stresul versus traumă. Și ce ajută pe termen scurt și pe termen lung în recuperarea de după o traumă. Am vorbit mult despre scris, în sens terapeutic. Mai mulți participanți au împărtășit nevoi și intenții pe care le-au pus în scris și au vorbit despre reușite și blocaje. Cineva scria la o carte pentru copii, altcineva se gândea să scrie unor oameni pe care nu i-ar fi vrut în preajmă. Am pus în lumină calitățile și resursele fiecăruia. Știi exercițiul acela ”simplu” (care nu mai simplu nu e!) în care scrii de mână, pentru câteva minute bune toate lucrurile bune despre tine pe care le știi, tot ce îți place la tine, tot ce faci și ai făcut bine, tot ce vrei să păstrezi și să înflorești în interiorul și în exteriorul tău? Ei bine, eu știu că cel puțin un participant a plecat cu intenția de a scrie despre sine într-un mod pozitiv și sănătos. Am vorbit despre dependențe și despre cum salvarea celuilalt este imposibilă, fără ca acesta să ceară ajutor și sprijin. Și despre cum mâncarea sau munca în sine nu transformă pe cineva într-un dependent, dacă acesta nu are o vulnerabilitate și o istorie traumatică nerezolvată. Așa cum spunea Gabor Mate ”nu este dependența, cât suferința/ ”It''s not the addiction, but the pain”.

Și am primit întrebări despre reglarea anxietății și cum pot sentimentele de vină neîmblânzite să dea năvală și să provoace încă și mai multă anxietate. Am văzut ca printr-un văl care se ridică cum își pot proteja părinții copiii și care este poate unul dintre sentimentele cel mai toxice și insinuoase care le poate afecta negativ relația cu copiii lor. Părinții au nevoie sprijin, de un sat alături și au nevoie să-și regleze propriile suferințe, ca să își poată vedea copiii așa cum sunt ei. Nici un copil nu vrea să fie văzut prin filtrul vinovăției personale pe care părintele o proiectează pe copil. Și nici un părinte copleșit de vină nu poate să fie alături de copilul său. Însă da, poate fi nevoie de reparații în relațiile parentale, dar reparațiile nu-s tot una cu acuzațiile și dinamica victimă agresor atât de toxică și nocivă. Și toate exemplele, clarificările și Aha-urile și hmm-urile și întrebările au fost ghidate cu măiestrie didactică și psihologică de colega mea și partenera mea la acest eveniment: Carmen Neagu. Profesor și psiholog psihoterapeut, om și colegă implicată într-un proiect plin de sens și de necesitate: sănătatea emoțională a oamenilor din comunitatea ei apropiată.

Și îmi vine în gând o intenție: ori de câte ori cunoaștem oameni care ne primesc cu bucurie, care ne întâmpină cu o îmbrățișare fizică sau prin privire, care vor să NE cunoască și să SE cunoască pe ei înșiși, în timp ce călătoresc o bucată de drum alături de noi, să le întindem mâna și să avem încredere! În noi și cei cu care ne întâlnim pe drum! Până la urmă ce se poate întâmpla? Cel mai rău lucru? Doar că ”eşti în pericol să mai şi plângi puţin, dacă te-ai lăsat îmblânzit…”(Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery).

Etichete: vindecare, procesarea traumei, resurse, rezilienta, Dr Gabor Mate, sanatate emotionala, trauma psihica, igiena emotionala