A fi optimist sau a schimba “perspectiva”? Aceasta a fost intrebarea la care am incercat sa gasim raspuns in cadrul unui grup de suport pe care l-am facilitat. Participantul care mi-a pus aceasta intrebare nu cred ca avea dileme Shakespeariene, ci mai degraba o dorinta sincera sa depaseasca situatia dificila din viata sa. Ceilalti membri ai grupului afirmau ca DA si-ar dori sa fie mai optimisti, ca DA americanii si cei 10 pasi spre fericire sunt sigur de gasit si in viata lor din Romania, ca DA gandurile negre si ancorarea in suferinta nu ii ajuta cu nimic.
Sunt momente in care uitam asta si ne simtim ghinionisti. Ca si cand am pierdut simtul valorii vietii noastre si e nevoie sa gasim un raspuns referitor la ce rost avem, de ce suntem aici, de ce ni se intampla ceea ce ni se intampla. Adolescentii sunt nelinistiti, fascinati si uneori obsedati de intrebarile astea, dar adultii in cea mai mare parte au uitat cat de uimitor si miraculos este ca suntem aici, fiecare dintre noi. Greutatile au "darul" asta, sa ne faca sa ne pierdem pe noi insine in lupta. Iata de ce am zis ca nu strica sa va reamintesc eu: daca cititi asta sunteti niste norocosi, pentru ca sunteti aici!
Stiti cartea/filmul "Secretul"? Doreste-ti tare tare ceva, lasa dorinta asta sa-ti inunde toata fiinta, si acel ceva va veni (cumva) la tine? Sunt psihoterapeut, si am ceva amendamente la aceasta fantasma minunata si seducatoare.
Ca sa fie mai putin plictisitor, am sa-mi ilustrez revelatia cu o anecdota. :)
Nota: Cei care ati avut aceasta revelatie mai demult, scuzati-ma, eu acum am ajuns la ea, si bineinteles ca sunt incantata de propria mea idee, asa ca simt nevoia sa o impartasesc cu lumea! Stiu ca nu am inventat roata, si nici apa calda, dar unele lucruri simple sunt atat de utile, ca merita repetate. Am mentionat ca e revelatia MEA? Terapeutii stiu de ce asta e asa de important: revelatia proprie a omului e mai valoroasa pentru el ca toata teoria din lume.
Incepe povestea: