Imi amintesc cum am invatat in primii ani de scoala limba engleza si apoi franceza, si apoi italiana, si cat de multa importanta dadeau profesorii mei de atunci, verbelor “ A FI” si a “A AVEA”. Multe lectii incepeau si se terminau cu conjugarea verbelor, si poate nu intamplator conjugarile verbelor “A fi” si “A avea” erau parca o forma de salut intre noi elevii si ei profesorii, fara de care nu vorbeam parca aceeasi limba.

Pornind de la amintirea asta despre verbul “a avea” – ca fiind un verb de prim rang pt orice limba - am observat mai departe cum in zilele noastra “a avea” este mult mai des folosit si intalnit decat “a fi” (fara a spune ca asta e de bine, sau de rau; asta este ceea ce am observat eu).

A fi optimist sau a schimba “perspectiva”? Aceasta a fost intrebarea la care am incercat sa gasim raspuns in cadrul unui grup de suport pe care l-am facilitat. Participantul care mi-a pus aceasta intrebare nu cred ca avea dileme Shakespeariene, ci mai degraba o dorinta sincera sa depaseasca situatia dificila din viata sa. Ceilalti membri ai grupului afirmau ca DA si-ar dori sa fie mai optimisti, ca DA americanii si cei 10 pasi spre fericire sunt sigur de gasit si in viata lor din Romania, ca DA gandurile negre si ancorarea in suferinta nu ii ajuta cu nimic.