Am participat la sfarsitul lunii august la Tabara Dorului, impreuna cu Asociata Exista Viata dupa Doliu (http://www.existaviatadupadoliu.ro/) si colega mea Iulia din Cluj, si acest articol este despre o parte din experienta mea de acolo, ce a insemnat pentru mine si ce as vrea sa transmit mai departe. Fiecare caz nou in cabinet si fiecare sedinta de terapie si interactiune (ca cea din Tabara Dorului) reprezinta o provocare: sa transmit mai departe ceva din cunostintele si teoriile, metodele si tehnicile care stiu ca pot ajuta oamenii sa isi vindece ranile sufletului. Dar mai e o provocare, pe care aceasta tabara mi-a oferit-o: aceea de a putea spune pe viitor, celor cu care voi face terapie si care imi vor cere ajutorul, despre alti oameni (adulti si copii) cu care cu care am lucrat si care au PUTUT sa faca ceva, astfel incat suferinta lor sa se diminueze.

Acesta nu este un articol trist, dar nici optimist, si vorbeste putin despre trairea mea interioara a Schimbarii, intr-un mod realist si autentic.

Cum este pentru noi atunci cand intr-un mic coltisor din viata noastra (personala, profesionala, sociala) sau cand in ditamai sectorul de viata lucrurile sigure si asezate se dau peste cap si siguranta de ieri devine incertitudinea de azi?

Si apar tot soiul de momente de confuzie si ambivalenta, pe principiul “pe asta o vedeam venind” (pentru ca DA! sunt multe Schimbari despre care o parte din noi stie, le poate anticipa sosirea) si totusi ceva in interior doare! Pentru ca schimbare si crestere fara disconfort si durere - la inceput cel putin - eu nu am trait sau simtit si nici la altii nu prea am vazut!

Suntem in toiul unei perioada in care „jumatatile”, ”ciocolata”, „trandafirii” si alte simboluri ale iubirii sunt la mare cautare, fie ca sunt imbratisate, acceptate si defilam cu ele, fie reversul, adica respinse, criticate si in cel mai bun caz ignorati cei care au cazut in plasa „valentinilor”. Si la cabinet am observat in aceasta perioada o crestere a numarului celor care solicita terapie de cuplu. Si in fiecare sedinta de terapie cuplu, in care sunt martora uneori la „cele mai cele” furtuni si tunete si fulgere, alteori la cele mai minunate curcubee, ma intalnesc de fiecare data cu 3 reprezentanti: eu, tu si relatia noastra.

In aceasta perioada, mai mult decat in altele, vorbim despre planuri noi noute pentru Anul Nou, despre schimbari, despre angajamente, despre “mai bine” si despre cum sa ajungem acolo. Mai ales in cabinet, am descoperit alaturi de clientii mei cum au nevoie de “mai bine si mai bun”, fie ca este vorba de relatiile cu ceilalti, de joburile actuale sau viitoare, de conditiile de viata, de stilul de viata sau de propriile lor stari emotionale ( carora le-ar prinde bine un mic update spre mai multa liniste, multumire, bucurie, relaxare…)

Ati observat cat de multe butoane si indicatoare sau “iconite” sunt pe toate device-urile pe care le folosim in activitatile de zi cu zi? La distanta de o simpla “apasare” sau “atingere” se deschid o multime de optiuni, de la celebrele “back” si “delete” la mai actualele “update” ,“synchronize” , “like” sau “block”.

Sunt lucruri pe care le facem cu totii de la sine, automat, instinctiv, si fara multa bataie de cap. Ceea ce mancam, oamenii cu care lucram, locurile unde iesim, chiar si modul cum ne privim pe noi insine, si cine credem ca suntem. Toate astea, as spune eu ca reprezinta zona noastra de confort, unde e caldut si bine, si unde puterea obisnuitei isi spune cuvantul.

Ce se intampla cand pasim dincolo de zona de confort? Cand schimbam modul sau oamenii cu care lucram, si cu care interactionam zilnic? Sau cand banalul pranz, il schimbam cu un altul mai fistichiu si dintr-o alta bucatarie, de preferinta internationala? Sau cand ne uitam in oglinda si ne suprindem gandindu-ne la noua noastra “fata”, pe care nu am vazut-o pana atunci, care este poate de om cu emotii, care se pierde si nu este “tare ca stanca”?

O sa incep cu un cliseu: suntem produsele societatii noastre de consum. E un inceput plictisitor, dar adevarat, si va explic imediat de ce. Sunt atatea lucruri de cumparat care ba ne imbie, ba ne asalteaza cu sloganurile lor cool si reclamele atragatoare cu oameni frumosi si fericiti, incat e greu sa le rezistam. Asa ca ne cumparam tot felul de gadgeturi si lucruri mai mult sau mai putin necesare, si suntem bucurosi de ele, pentru scurt timp, inainte sa ne dorim urmatoarea versiune de iPhone, o masina mai noua sau cizmele la moda pentru iarna asta.

Ma tot izbesc ideile in momente in care nu am pe ce sa le notez, asa ca am hotarat ca e cazul sa scriu acum. Am pus patinele de gheata in picioare pentru prima data in facultate, si dupa mai multe ierni de pauza, am ajuns din nou la patinoar anul asta. Pfii.. cu toata formarea, si dezvoltarea, si experienta, si supervizarea, si conferintele, sigrupurile, si constelatiile, incepe sa se simta diferenta si cu piciorul pe gheata. Am facut progrese rapide in ultimele 3 vizite la patinoar, si asta pentru ca am avut urmatoarele revelatii simple, dar importante. Si cum e cioara cu puiul ei asa sunt eu cu revelatiile mele, asa ca tin sa vi le impartasesc :)